Nu trebuie să rătăceşti prea mult prin oraş ca să găseşti clădiri, neîngrijite, dar şi proaspăt reabilitate, garduri ori porţi care să poarte şi alte semnături decât ale arhitecţilor.

Zeci de construcţii au fost "fircălite" de necunoscuţi pasionaţi de graffiti, ori chiar asumat, cu semnătura sau portretul autorilor. Cum e limpede că autorităţile nu pot ţine fenomenul sub control, un consilier local vrea să propună grafferilor de bună credinţă să contribuie la repararea stricăciunilor şi, în schimb, să le obţină spaţii dedicate unde să-şi etaleze iscusinţa…

Artă clandestină

Că e vorba de Corso, de Pasajul Vulturul Negru, de Piaţa Independenţei, de bulevardul Magheru ori de strada Primăriei, nicio bucăţică din centrul Oradiei n-a scăpat de încercările mai mult ori mai puţin artistice ale unor necunoscuţi de a-şi lăsa propriile amprente pe clădiri ori garduri. Iar fenomenul e şi mai pregnant în cartiere.

Dacă de regulă actele de vandalism sunt executate sub anonimat, cu trei ani în urmă tânărul Gabriel Bako jr. (foto), auto-intitulat Miloia, a marcat peste 70 de imobile, inclusiv monumente, cu propriul chip, în cadrul aşa zisului "Proiect Muian".

La acea vreme, Miloia şi-a asumat isprava, explicând BIHOREANULUI că, pur şi simplu, a vrut să afle ce se poate întâmpla dacă cineva face "artă ilegală". Reacţii au fost multe, dar consecinţele puţine. În afară de condamnarea publică din partea proprietarilor nemulţumiţi, tânărul patron al Galeriei Visual Kontakt a fost mângâiat cu o amendă de numai 100 lei pentru gestul său de vandal. Între timp, Miloia şi-a lăudat ideea şi într-o expoziţie anume dedicată "Proiectului Muian", prin care şi-a promovat galeria.

"Cel mai cunoscut chip…"

Săptămâna trecută, însă, tânărul şi-a depăşit recordul propriului tupeu: fiindcă a constatat că "Muianul" începe să dispară de pe ziduri, printr-o scrisoare deschisă publicată într-un cotidian local şi adresată Instituţiei Arhitectului-Şef din cadrul Primăriei, a cerut nici mai mult, nici mai puţin, decât ca "Proiectul" său să fie "conservat". În numele artei, fireşte, Miloia a argumentat că "Muianul" pe care l-a aplicat clădirilor din centru a devenit "un reper al istoriei recente".

"Putem spune că Muian este cel mai cunoscut chip al Oradiei şi ceva specific ei, întrucât este un demers unic în arta contemporană occidentală", a argumentat Bako jr.  Prin faptul că şi-a "ştanţat" chipul personal pe clădirile altora, Miloia a spus că "Proiectul" subliniază "importanţa de a ne asuma ceea ce exprimăm", distanţându-se însă de orădenii pasionaţi de graffiti, care dau cu spray mereu sub protecţia anonimatului ori a unor "nume de scenă".

Cine-i ETAL?

Culmea e că, în privinţa asta, Miloia are dreptate, căci astfel de acte de vandalism sunt "populare" în Oradea. Împinşi de porniri artistice ori pur şi simplu de răzvrătiri trecătoare, tineri anonimi vopsesc pe ascuns cam tot ce le iese în cale, iar rezultatele cu greu pot fi numite artă.

În ultima perioadă, un "creator" iese în evidenţă în special: un anume ETAL şi-a lăsat numele, stilizat în diverse forme, pe blocuri din bulevardul Magheru, pe porţi şi pe clădiri din centru, de pe străzile Republicii şi Roman Ciorogariu, pe chioşcuri şi pe panouri publicitare. Fără a transmite niciun mesaj, autorul pare a urmări doar să-şi promoveze pseudonimul, pur şi simplu.

Deşi Poliţia Municipală, Poliţia Locală şi Jandarmeria pot sancţiona vandali de acest fel, şi chiar au făcut-o şi în ultima perioadă, amenzile cuprinse între 100 şi 500 lei par să nu-i sperie pe rebeli. În plus, făptaşii cu greu pot fi prinşi în flagrant, iar camerele de supraveghere de prin oraş se dovedesc nefolositoare în condiţiile în care majoritatea ies la "lucru" noaptea, cu capetele acoperite de glugi.

Wanted!

Insistenţa şi lipsa de mesaj a lui ETAL l-au supărat recent pe consilierul local liberal Sebastian Lascu (foto). "La întâlnirile periodice cu cetăţenii nişte pensionari care abia şi-au adunat banii să-şi refacă blocul din Decebal 25 mi-au atras atenţia că au venit vandalii şi au scris pe pereţi. Nu putem accepta astfel de comportamente. În ultima perioadă sunt reabilitate tot felul de clădiri, inclusiv monumente istorice", spune consilierul, adăugând că asemenea imobile sunt urâţite de "operele" stradale de acest tip.

Iniţial, Lascu a anunţat chiar şi o recompensă, anunţând că-şi va dona indemnizaţia de consilier (675 lei) celui care-i va dezvălui identitatea lui ETAL. "Am văzut că omul ăsta îşi lasă amprenta pe clădiri, pe totemuri publicitare, ceea ce duce implicit la cheltuieli suplimentare. Cine plăteşte reparaţiile?", argumentează tânărul consilier.  

Un "rătăcit"

După ce a anunţat recompensa pe Facebook, consilierul a fost "contrat" de membri ai comunităţii graffiti, care militează pentru arta stradală. Unul dintre aceştia, Sebastian Bosescu, programator, e pasionat de graffiti de la începutul anilor 2000. Alături de alţi confraţi, între care şi ETAL, a format în urmă cu câţiva ani grupul Grafformers, care semnează lucrări legale de street-art în curţile unor şcoli, precum Colegiul Eminescu şi Liceul de Artă, dar şi în centre comerciale şi cafenele.

Bosescu spune că peste tot în lume, primele spaţii în care se face graffiti sunt şi cele publice. Odată recunoscuţi pentru lucrările lor, artiştii sunt chemaţi apoi să realizeze şi comenzi plătite de beneficiari particulari. Tânărul admite, totuşi, că actele de vandalism "gratuit" ar trebui să dispară. "Noi vrem să scoatem în evidenţă că graffiti-ul poate fi un punct de plecare pentru cei care au talent în acest domeniu".

Sebastian se declară deranjat de fostul coleg, ETAL, care a părăsit grupul în urmă cu mai bine de un an. "E un tip talentat, care poate face din spray ce alţii nu pot face din pensulă. Doar că în ultimul timp s-a apucat de prostiile astea. Probabil are frustrările lui", crede Bosescu, care însă nu vrea să dezvăluie identitatea "frustratului".

(ETAL şi fostul său coleg din Grafformers, Kesh, pictând un perete din Moszkva Caffe)

Încercări de "cuminţire"

În urma discuţiilor online cu grafferii, consilierul Sebastian Lascu s-a gândit să-i mobilizeze pe cei care vor să-şi transforme arta în ceva pozitiv. "I-am chemat la o întâlnire la Primărie şi vreau să le fac nişte propuneri. Întâi, îmi pun indemnizaţia la dispoziţie pentru cumpărarea materialelor necesare celor care doresc să contribuie la repararea stricăciunilor", s-a hotărât Lascu. O altă măsură ar fi îndrumarea pasionaţilor spre şcolile şi grădiniţele care au nevoie de ajutor în decorarea curţilor. "Deşi nu cred că ar fi de acord să-şi folosească talentul pro-bono", spune tot el, sceptic...

În fine, Lascu crede că situaţia s-ar normaliza dacă artiştii ar primi nişte spaţii, precum pereţii unor clădiri nefolosite, unde să se poată desfăşura în voie. "Am discutat cu domnul Lascu şi va trebui să ne gândim la o soluţie. Nu am reuşit încă să identificăm aceste spaţii", spune directorul adjunct al Instituţiei Arhitectului Şef, Adriana Lipoveanu, recunoscând că se teme ca fenomenul vandalismului pe clădiri să nu se extindă şi la cele din centrul istoric, aflate în plin proces de reabilitare.

Nu e exclus ca artiştii să se potolească după ce vor primi un spaţiu în care să-şi arate talentul. Deşi, până la urmă, o parte din farmecul graffiti-ului este tocmai clandestinitatea...

AMENZI FĂRĂ REPARAŢII
Vandali prinşi în flagrant

Legea 61/1991 privind ordinea publică pedepseşte cu amendă de la 100 la 500 lei "scrierea sau desenarea fără drept pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice şi deteriorarea prin orice mijloc a acestora".

În 2015, Poliţia Municipiului Oradea a dat 15 astfel de sancţiuni contravenţionale, din care şase avertismente şi nouă amenzi, în valoare totală de 3.300 lei. Poliţia Locală a dat şi ea şase amenzi, în valoare totală de 1.050 lei, şi spune că a organizat "în decursul anilor pânde pentru surprinderea persoanelor care vandalizează faţadele clădirilor şi mobilierul urban".

De asemenea, în octombrie jandarmii orădeni au amendat cu 100 lei o tânără pe care au prins-o în flagrant scriind cuvântul "magic" pe o clădire din strada Vasile Alecsandri. Legea nu-i obligă, însă, pe făptaşi să suporte cheltuielile pentru repararea pereţilor pictaţi.