Sala Enescu-Bartok a Filarmonicii din Oradea a fost plină-ochi, sâmbătă seară, când membrii singurei orchestre rock-filarmonice din ţară au sărbătorit două decenii de existenţă şi activitate, începută în 1993 cu un concert omagial Beatles, la fel cum tot trupa pornită din Liverpool a furnizat, de altfel, şi repertoriul spectacolului aniversar.

Început cu "Hey, Jude" cântat cu vigoare de iniţiatorul orchestrei, Florian Chelu, care la finalul piesei i-a prezentat pe principalii colaboratori, pianistul Ari Nagy Sandor şi bateristul Iosif Trendler, concertul a prilejuit orădenilor să asiste la începutul unui simbolic schimb de generaţii, în condiţiile în care mai bine de trei sferturi din cele 20 de piese interpretate i-au avut ca solişti pe doi tineri care au cules multe şi îndreptăţite ropote de aplauze, Laczi Gavrucza şi Sergiu Nica, acesta din urmă acompaniat adesea la chitară solo de la fel de tânărul Alexandru Stângu.

Interpretările, aşa cum orădenii deja s-au obişnuit - după nenumărate spectacole gen tribut dedicate unor trupe şi artişti precum Beatles, Abba, Rolling Stones, Creedence Water Revival, Simon & Garfunkel, Santana, Lennon ş.a.m.d. - au fost nu doar bine meşterite şi prezentate, ci şi pe măsură răsplătite de public.

Singurele momente în care nu toţi spectatorii au rezonat cu "dirijorul" Rock Filarmonicii au fost cele în care Florian Chelu, de altfel un artist cunoscut pentru orgoliul său, a cam sărit calul, cu glumiţe de genul "aş vrea să văd că Filarmonica are măcar un asemenea spectacol pe an" ori "sper că Vulcu (n.r. - Daniel Vulcu, directorul Teatrului Regina Maria) o să-mi mărească salariul" (asta după ce a anunţat viitoarea premieră a trupei Iosif Vulcan) sau, pur şi simplu, vorbind prea mult între piese (pe care le-a introdus, de fiecare dată, cu formula stereotipă "şi acum urmează o piesă superbă").

Cert e că, încă o dată, Florian Chelu a demonstrat că talentul şi măiestria sa de muzician sunt mult peste capacităţile sale de vorbitor.

Dincolo de asta, concertul în sine a fost remarcabil, cu momente de vârf mai ales la interpretarea unor piese ca "Blackbird", "I Saw Her Standing There", "Michelle", "A Hard Day's Night", "Girl" sau "In My Life", aparţinând Beatles ori, după destrămarea trupei, lui Paul Mc Cartney şi lui George Harrison.

La capătul celor 20 de piese, finalul a fost încă şi mai frumos decât începutul, aceeaşi piese de deschidere - "Hey, Jude" - fiind cântată în duet de Sergiu Nica şi Florian Chelu, cu spectatorii în picioare, aplaudând şi apoi cântând ei înşişi "mulţi ani trăiască" Rock Filarmonicii. Pentru că, într-adevăr, în cei 20 de ani a dovedit cu prisosinţă că merită.