Ediţia 2020 a Transilvania International Film Festival s-a încheiat de curând la Cluj-Napoca. În condiţii speciale, cu distanţare şi grijă, cinefilii au putut descoperi, în aer liber, producţii româneşti şi internaţionale de seamă.
Între protagoniştii celui mai mare festival de film din România s-au numărat şi doi cineaşti orădeni, care au adus în faţa publicului nu câte una, ci câte două producţii promiţătoare, unele fiind prezentate în premieră publicului...
„Lemn”
Invitată recent să facă parte din Academia Americană de Film, cu drept de a vota la prestigioasele premii Oscar, la categoria documentare, orădeanca Monica Lăzurean Gorgan (foto) şi-a clădit o carieră impresionantă în acest domeniu. Documentarele ei, realizate minuţios, chiar şi de-a lungul mai multor ani, reflectă poveşti fascinante.
La ediţia din acest an a TIFF, ea a prezentat în premieră naţională documentarul „Lemn”, despre tăierile de păduri din România, a cărui producătoare este. Lungmetrajul urmăreşte investigaţiile iniţiate de Alexander Von Bismarck, unul dintre urmaşii lui Otto Von Bismarck şi directorul organizaţiei non-guvernamentale Environmental Investigation Agency. Cu ajutorul camerei ascunse, Alexander şi echipa lui „desenează” traseul lemnului, din pădure până în casele oamenilor.
„Filmul este construit cu „spioni de mediu”, oameni care spionează pentru binele mediului, dar până la urmă este un documentar care se încadrează în clasica definiție a documentarului observațional”, explică orădeanca. Ea a lucrat alături de alte regizoare, dat fiind că producţia nu a fost realizată doar în România, ci şi în Peru, Rusia şi China.
Unde e „Acasă”?
În calitate de producător, Monica Lăzurean Gorgan a mai realizat recent un documentar inedit, care a fost deja premiat la patru festivaluri internaţionale, între care prestigiosul Sundance Film Festival din SUA. Este vorba despre „Acasă”, în regia lui Radu Ciorniciuc, şi acesta fiind selectat şi proiectat în cadrul TIFF.
Lungmetrajul prezintă povestea familiei Enache, care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcăreşti, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată - Parcul Natural Văcăreşti - primul parc natural urban din România.
Echipa de producţie a urmărit timp de patru ani tranziţia familiei din zona naturală, unde trăia în armonie cu natura, la traiul plin de provocări din marea junglă urbană a Capitalei. Co-produs de HBO Europe, documentarul ar putea fi în curând disponibil pe platforma HBO Go.
În premieră
Un alt orădean pe afişul Transilvania International Film Festival a fost regizorul Tudor Cristian Jurgiu (foto), al cărui lungmetraj de debut, „Câinele japonez” - povestea emoţionantă a reconcilierii dintre un tată (interpretat de Victor Rebengiuc) şi fiul lui, plecat de ani mulţi în Japonia - a fost, în 2015, propunerea României la Premiile Oscar, pentru categoria „cel mai bun film străin”.
Zilele trecute, la TIFF, Tudor a prezentat scurtmetrajul „Basmofilia”, cu iubita lui, actrița Ioana Bugarin, în rol principal. De asemenea, regizorul a adus în faţa publicului TIFF, în premieră mondială, lungmetrajul „Şi poate mai trăiesc şi azi / And they may still be alive today”, produs de Libra Film, o dramă care prezintă povestea complicată de dragoste dintre Vlad (Bogdan Nechifor) şi Clara (Nicoleta Hâncu).
Ca-n basme...
Orădeanul nu doar că a regizat filmul, ci îi co-semnează şi scenariul. „Am pornit de la mai multe poveşti ale unor prieteni care erau în relaţii şi se loveau de tot felul de situaţii. Oamenii intră cu nişte aşteptări rigide în relaţii, construite de filme, romane, basme, de tot felul de produse culturale care îţi spun cum ar trebui să fie relaţia ta. De cele mai multe ori realitatea nu corespunde şi apar conflicte. A fost ideea care a stat la baza scenariului. Aşteptările acestea se creează de când suntem mici, din basme, cu prinţi şi Ileana Cosânzeana”, explică Jurgiu.
Producţiile cineaştilor orădeni au fost bine primite la Cluj. Cum organizatorii TIFF şi Visit Oradea plănuiesc ca, în septembrie, să organizeze o nouă ediţie a festivalului TIFF Oradea, nu e exclus ca localnicii să le poată vedea - măcar pe unele - la ei acasă, în cadrul unor proiecţii în aer liber. Căci, cel mai probabil, cinematografele nu-şi vor deschide prea curând porţile...