Creştinii ortodocşi sărbătoresc, duminică, Floriile, care marchează intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, unde a fost primit de popor cu ramuri de finic şi măslin. De Florii sunt sărbătoriţi şi cei care au prenume ce provin din denumiri de flori.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este menţionată în toate cele patru evanghelii, scrise de Marcu, Matei, Luca şi Ioan. Conform scripturii, oamenii ce-l aşteptau au cântat: "Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!".
În seara din ajunul Floriilor, numită Moşii de Florii, în unele zone, se organizează un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la altă biserică, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim.
Deoarece pe teritoriul românesc nu cresc finici, românii întrebuinţează rămurele verzi de salcie, lat. Salix alba L., ale cărei flori se numesc "mâţişoare".
Acestea se sfinţesc şi se împart la biserică în ziua de Florii. Ramurile sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea bolilor.
În Banat şi Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, împreună cu o cămaşă curată, sub un par altoit, până a doua zi la răsăritul soarelui, oglinda fiind apoi folosită la farmecele de dragoste, sănătate.
Ramurile de salcie se mai pun la pomii fructiferi şi la vie, ca să rodească mai mult, sau la stupi, pentru a fi binecuvântate albinele.
Se mai obişnuieşte ca, de Florii, în meniu să fie inclus şi peştele, căci în calendarul creştin este dezlegare la peşte în Duminica Patimilor.
În această duminică sunt sărbătoriţi cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florica, Crina, Margareta, Florin, Viorel, Viorica, Brânduşa, Lăcrămioara.
Floriile deschid Săptămâna Mare, iar din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.