Dacă eşti bolnav, ai de ales între spitalul public sau cel privat. Dacă ai şi ceva economii sau dacă timpul ţi-e mai scump decât banii, alegerea nu e grea: la privat. Pentru că medicii sunt mai atenţi, asistentele mai puţin acre şi, mai ales, dotarea peste nivelul celei din unităţile de stat.
Ce te faci, însă, dacă mergi la privat şi constaţi totuşi că, după ce ai plătit, eşti trimis pentru investigaţii la spitalul public? Ei, bine, acest lucru se întâmplă în Oradea cu ghinioniştii care, după ce au fost imobilizaţi în ghips, nu pot scăpa de el decât după o consultaţie făcută la firma pe care ortopezii de la Spitalul Judeţean şi-au deschis-o chiar în apropierea acestuia, şi unde încasează bani pentru radiografiile făcute la... stat.
Chiulangii la stat
Ai jucat fotbal, ai căzut la schi sau, pur şi simplu, ai alunecat pe o coajă de banană şi ai stat în ghips cu săptămânile? Doar cel trecut printr-o asemenea păţanie ştie cât se poate bucura când vine ziua să scape de povară.
Dar în Oradea, de o vreme, nu-i aşa uşor. Şontâc, cu piciorul sau mâna imobilizată, te prezinţi - logic - la Spitalul Judeţean, acolo unde ţi s-a pus ghipsul. Stai la coadă, intri în sfârşit la medic, care însă te expediază sec. "Pentru scoaterea ghipsului, alături!". Cum "alături"? - te întrebi, că doar n-ai nimerit la ORL, ci la Ortopedie. Lămurirea vine prompt: "Peste drum, la Ortotrauma!". Lucrurile devin clare: e sigur cabinetul privat. Al lui, al soţiei sau al colegilor.
N-ai ce face, te execuţi. Ai prefera să scoţi un plic din buzunar, dar se vede că omul cu halat alb din faţa ta e corectitudinea întruchipată: nu primeşte "atenţii"! Aşa că faci cale-ntoarsă. Ieşi din nou pe poarta spitalului, te uiţi să nu te lovească vreo maşină şi ţopăi până la Ortotrauma.
Dai bună-ziua şi te ceri la "demobilizare". Dar să crezi tu că-i aşa simplu! Recepţionera arată spre ceilalţi care aşteaptă: nu poţi fi primit decât peste vreun ceas. Asta e. Te programezi şi te aşezi. După un timp, îţi pierzi răbdarea. Parcă n-ar strica să încerci şi la ambulatoriul Spitalului, dacă tot există.
Te duci până la fostul Staţionar II, renovat anul trecut. Recepţionera te întreabă răstit ce vrei. Când aude, încă una: pe lângă hârtia dată cu săptămâni în urmă de ortoped, adu încă una de la medicul de familie. Dar nu azi, ci peste trei zile, că abia atunci lucrează în ambulatoriu ortopedul care ţi-a pus ghipsul. Fiindcă numai el ţi-l poate şi scoate. Unde scrie asta? Nicăieri, e doar o lege nescrisă.
Harnici la privat
Concluzia e limpede. La stat se pun atâtea condiţii că n-ai încotro. Deci înapoi la privat! Te întorci spăşit la Ortotrauma, pregătit să scoţi banul chit că ţi-ai achitat CAS-ul.
La recepţie, plăteşti consultaţia - 60 de lei. Apoi intri la medic. Fără multă vorbărie, fără să-ţi ceară hârţoagele obligatorii la ambulatoriu, te trimite la infirmier să-ţi "demonteze" ghipsul. Apoi, după o scurtă palpare a zonei cu "buba", te anunţă: "La film!". Dai să o iei spre o altă uşă, dar ţi se indică ieşirea. Nu înţelegi, dar afli la recepţie. "Pentru film mai trebuie 20 de lei". Bine, scoţi din nou portofelul şi plăteşti. Ce-i drept, primeşti chitanţă. Dai din nou spre interior, dar infirmierul te pofteşte afară. "Mergem la spital", te ghidează bărbatul. "Cum? Aici plătesc şi acolo facem filmul?". Bineînţeles. "Dar dacă nu puteam merge pe picioare?". Există soluţii: "Vă duceam cu căruciorul!". Aşa, printre maşini.
Clanul ortopezilor
Deşi pare desprins dintr-un film absurd, episodul e cât se poate de real. Şi, dacă insişti un pic, afli şi dedesubturile: indiferent care medic te trimite de la spital la Ortotrauma, tot iese în câştig. Explicaţia: firma, înfiinţată la începutul anului, îi are ca acţionari, cu cote egale - de câte 8,33% şi 8,34% din acţiuni - pe toţi cei 12 ortopezi angajaţi la Spitalul Judeţean: Călin Hozan, Silviu Vlad, Gheorghe Silagyi, Cornel Popa, Claudiu Pop, Gheorghe Farago, Dumitru Pobirci, Ramona Manci, Călin Magheru, Florin Leţ, Sorin Gal şi Horia Drăghicioiu.
Reţeta succesului este, astfel, asigurată. Căci orice pacient ar veni la spitalul public e orientat automat spre Ortotrauma, după modelul pe care, până nu demult, chirurgii îşi trimiteau muşteriii la Spitalul Pelican.
Legal şi benefic
Reporterii BIHOREANULUI au aflat că ortopezii încasează în privat contravaloarea serviciilor prestate la secţia de radiologie a Spitalului Judeţean pe baza unui contract încheiat în luna martie de Carmen Sabău, director administrativ al SC Ortotrauma, şi Florian Bodog, managerul de atunci al spitalului, contract cu valabilitate până la 31 decembrie 2010. Potrivit înţelegerii, spitalul realizează investigaţii medicale pentru firmă, iar aceasta achită lunar contravaloarea prestaţiilor, conform unor tarife anexe la contract. De pildă, pentru o radiografie la mână sau la picior, Ortotrauma achită spitalului 15 lei, chiar dacă pacientul e taxat în privat cu 20 de lei. Numai de aici rezultând, deci, o diferenţă de 5 lei pe care firma o câştigă fără să facă nimic.
Actualul director economic al spitalului, Emil Muţ-Popovici (foto), susţine totuşi că nimic nu e nelegal sau dăunător pentru unitatea de stat. "Spre deosebire de alte clinici private, la Ortotrauma nu plătim bani, ci ei ne plătesc nouă", spune directorul. Per total, în intervalul aprilie-august, Judeţeanul a primit de la Ortotrauma 9.800 de lei. Ceea ce înseamnă că firma a avut, până acum, peste 650 de pacienţi trimişi de la spital. Adică tot atâtea persoane care, în mod normal, fiind asigurate, puteau de fapt să nu plătească nimic, nicăieri, ci să fie tratate la ambulatoriul spitalului.
"Pe 1 august, când doctorul Călin Hozan a fost numit director medical al spitalului, Ortotrauma a trimis o notificare prin care a cerut rezilierea contractului, tocmai pentru a nu fi în incompatibilitate şi în conflict de interese", a mai spus Muţ-Popovici. Straniu e, însă, că notificarea, având data poştei 2 august, a ajuns pe masa directorului economic abia pe 10 septembrie, când a rezilierea a fost aprobată.
O improvizaţie
Abordat şi el de BIHOREANUL, doctorul Călin Hozan recunoaşte că a iniţiat înfiinţarea firmei Ortotrauma astă-primăvară. "După ce o parte din colegi au plecat la Spitalul Pelican, ne-am gândit şi noi să facem un spital monospecializat exclusiv pe ortopedie. Clinica de acum, de fapt o asociere de cabinete medicale individuale, este doar primul pas, până adunăm banii pentru realizarea investiţiei", a spus Hozan.
Ca şi colegul său economist, proaspătul director medical al spitalului nu vede nicio problemă în contractul dintre ortopezi şi unitatea la care sunt angajaţi. Singura, spune el, ar fi doar dacă un doctor ar obliga explicit pacienţii să meargă la Ortotrauma pentru consultaţiile post-spitaliceşti.
Ceea ce, e adevărat, nu se întâmplă de-a dreptul. Şi nici nu ar avea rost, de vreme ce orice pacient tot acolo ajunge după ce se convinge că la ambulatoriu ortopezii fie lucrează doar câteva ore pe săptămână, fie nu vin cu zilele...
OPŢIUNE
Ori la stat, ori la privat
Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila (foto), a anunţat la începutul lunii că lucrează la un act normativ care să interzică medicilor angajaţi într-o unitate de stat să presteze şi în privat. Reacţia a apărut după tragedia bebeluşilor arşi la Maternitatea Giuleşti, unde fostul manager se ocupa mai mult de clinica proprie decât de organizarea spitalului public.
"Acest lucru trebuie eliminat, fiindcă din punctul de vedere al sistemului medical nu şi-a dovedit eficienţa, iar din perspectiva pacientului e păgubos", a motivat ministrul. "Practic, acum pacientul se duce dimineaţa la spitalul public, unde i se fac analizele, şi e rechemat după-masă, de acelaşi medic, la clinica privată, unde e taxat. Deci, pacientul care plăteşte asigurările de sănătate e pus să achite încă o taxă pentru un serviciu efectuat în spitalul public, pe banii spitalului public, de acelaşi medic care lucrează şi în public şi în privat", a explicat Cseke.
Mai mult ca sigur, doctorii se vor opune restricţiei. Preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoaie, spune că cei din spitalele publice sunt obligaţi să muncească şi la privat din cauza salariilor de mizerie. Pe de altă parte, susţine el, sectorul privat e oricum insuficient: "Este atât de slab dezvoltat încât nu poate prelua suprasarcina din sistemul public nici în 20 de ani. Pe privat se dezvoltă numai segmente ce aduc beneficii imediate: naşterile, stomatologia, chirurgia estetică. Nu o să vedeţi clinică privată de chirurgia oncologică, specialitate costisitoare şi fără profit".