Bună dimineaţa! Întâmpinăm o nouă zi cu speranţa că va fi mai bine ca ieri şi mai rău ca mâine. Pădurile au nevoie de bineţe, iar noi românii avem nevoie mai mult decât oricând de oxigen. Pădurile au nevoie de prietenia oamenilor, iar noi românii avem nevoie de descoperirea credinţei şi a bucuriei de a ne bucura de ce avem.
Dacă ne uităm în jur, însă, vedem că se taie în deznădejde, că în ultima vreme a fost o foame nemăsurată în secătuirea a ceea ce avem mai de preţ în natura României: pădurea.
Codul Silvic este legea de bază a silviculturii, ar trebui să fie Biblia şi moştenirea istorică ce ne leagă de codru, un document nescris însămânţat în noi prin naştere. Dar pentru că am învăţat să citim, el trebuie scris.
Dincolo de "decizia politică" în emiterea unui Cod Silvic nou, stă în puterea fiecăruia de a accepta schimbarea. Bihorenii se pot mândri că au în ministra lor o Diană de nădejde care, descălecând din pădurile din Apuseni înarmată cu gânduri bune, poate da acestei ţări ape curate şi codri nedrujbaţi.
De ce trebuie să schimbăm Codul Silvic? Prin iniţierea acestei propuneri legislative se reglementează administrarea pe baza principiului teritorialităţii, cu soluţii concrete pentru micii proprietari, exploatarea şi valorificarea judicioasă a resursei forestiere, asigurarea integrităţii fondului forestier naţional, asigurarea permanenţei pădurii, majorarea suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri, promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor pe baza amenajamentelor silvice, pedepsele pentru tăiere fără drept, furt şi distrugere.
Cel mai frumos sună partea cu pedeapsa pentru furt şi distrugere. Pentru că avem meseriaşi în gospodărirea pădurilor, dar avem şi meseriaşi în furtişaguri.
Pentru a scăpa de furtişaguri, mai presus de decizia politică va fi decizia cetăţenească pentru a face posibilă schimbarea magică din silvicultură, ca bagheta Codului pădurii să atingă lumea din jurul nostru, s-o ţină verde şi cu ape curate.
Viorel Lascu
Consilier al ministrului Lucia Varga