La conferinţa de presă din Oradea a Coaliţiei Pentru Familie jurnaliştii au fost în minoritate. Cei mai mulţi participanţi erau susţinători sau membri ai coaliţiei, la fel cum, uneori, la întâlnirile cu presa ale partidelor sala e ticsită cu membri.
În atmosfera elegantă a Hotelului Dacia Continental, prezidiul a făcut, pe rând, primele declaraţii. Preşedintele coaliţiei, dl Mihai Gheorghiu, a pomenit de cele 3 milioane de semnături strânse pentru modificarea articolului 48 din Constituţie (căsătorie = bărbat + femeie) şi a lăudat susţinerea ei de către toate bisericile din România.
Dna Adina Portaru, avocat, a declarat că a venit de la Bruxelles pentru a îndepărta acuzele de neconstituţionalitate şi neeuropenitate ale iniţiativei, iar prof. univ. dr. Paul Negruţ, rectorul Universităţii Emanuel, a respins acuzaţiile de homofobie la adresa Coaliţiei, declarând că acestea ar însemna aruncarea a milioane de oameni care sprijină acţiunea în sfera tulburărilor psihice. Gazda întâlnirii, directorul Radio Vocea Evangheliei Oradea, dl Daniel Burtic, a făcut cu eleganţă şi distincţie oficiile de gazdă şi de moderare a evenimentului.
Totul a curs armonios până s-a ajuns la întrebări. Deşi niciuna nu a fost tendenţioasă sau rău voitoare, o stare de tensiune a început să plutească dinspre prezidiu. Când mi-a venit rândul, am anunţat, cu scuzele de rigoare, că am 5 întrebări. Am apucat să pun doar una - Coaliţia este de acord cu parteneriatele civile dacă acestea sunt heterosexuale sau militează exclusiv pentru căsătorie? După un răspuns în care a fost invocat Însuşi Mântuitorul, am rămas cu celelalte 4 întrebări în gât, căci mi s-a luat cuvântul. Din acel moment, conferinţa a început să se termine.
După ce, la un moment dat, i s-a pus punct unilateral, întâlnirea a intrat în prelungiri la cererea insistentă a presei. Am mai prins şi eu o întrebare: "Prin ce alte moduri sprijină CPF familia în România?". Răspunsul a fost demagogie politică pură: "Ar trebui să existe, ar trebui să se facă, nu este normal ca...". Nimic concret. Am să pun aici întrebările rămase, cu riscul să rămână retorice: 1. De ce aţi ales varianta referendumului în locul altor forme de lobby sau presiune politică? 2. Există alte directive sau legi împotriva cărora CPF s-ar putea ridica la luptă? 3. Nu credeţi că demersul dvs va spori intoleranţa faţă de cei care sunt altfel?
Sunt convins că iniţiativa Coaliţiei va avea succes. Ea stă pe 3 milioane de semnături, care se pot transforma în 3 milioane de voturi la referendum. Va scoate în stradă zeci de mii de oameni, alţii decât cei de la protestele civice din iarnă, cetăţeni noi în relaţia cu strada, mânaţi nu de valorile democraţiei, ci de teama ancestrală de cei pe care îi consideră anormali.
Statul aproape-secular se va pleca în faţa valorilor religioase multi-seculare fără să simtă că i-a fost încercată laicitatea cu degetul. Iar de va fi cazul, coaliţia se poate transforma lejer în partid. Crisparea şi reticenţa faţă de presă le are deja.