Pe Digi FM, Lucian Mândruţă a avut recent un talk-show cu ascultătorii pe tema dependenţei de telefonul mobil şi de reţelele de socializare, în special de Acea reţea de socializare. Am trimis şi eu un mesaj cu următorul text: "Cum să nu fii dependent de telefonul mobil când într-o singură cutiuţă de 100 de grame ai tot ce ţi-ai dorit o viaţă întreagă - telefon, aparat foto, cameră video, player de muzică şi filme, biblioteci întregi de cărţi, ziare de oriunde, consolă de jocuri, busolă, gps etc?".

Telefonul mobil e varianta modernă a celebrului briceag Swiss Army, în care coexistă o mulţime de unelte şi accesorii construite cu scopul de a ne ţine în viaţă în sălbăticie. Şi înainte să consideraţi asta o comparaţie prea forţată, gândiţi-vă pe câţi oameni i-aţi auzit plângându-se că viaţa e o junglă, că trebuie să-l calci pe altul pe cap dacă vrei să trăieşti sau că am ajuns mai rău ca animalele. Ei bine, atunci când dau de respectiva junglă, dependenţii de telefonul mobil (conştienţi sau nu de asta) îşi coboară privirea în ecranul telefonului mobil şi se izolează ca să supravieţuiască.

Şi de ce nu ar fi aşa? Mai bine textează cu un prieten de pe cealaltă parte a globului decât să privească faţa acră a unei funcţionare în timp ce stă la coadă. Mai bine ascultă muzică în căşti decât să-i audă pe toţi cei din jur plângându-se fără încetare de viaţa lor. Mai bine zâmbesc stupid la un videoclip amuzant cu animăluţe decât să asculte un discurs ancestral cântat fals, împănat cu pilde sângeroase care propovăduiesc pacea şi bunătatea umană. Mai bine stau pe Facebook, unde îşi pot alege informaţia, decât să asculte zeci de poveşti neinteresante la o masă oarecare.

Am prorocit în emisiunea lui Mândruţă că dependenţa de telefonul mobil nu ne va trece. Realizatorul, şi el dependent în ultimul hal de tehnologia modernă, a încercat să mă tempereze. N-a reuşit. Telefoanele mobile sunt nişte obiecte prea fascinante, din ce în ce mai performante, mai ofertante, mai pregătite să răspundă la nevoi pe care nici nu ştiam că le avem. Puterea lor ne transformă în super-eroi, căci până nu demult, doar eroii puteau face ceea ce facem noi cu software-ul potrivit. Şi mai e ceva: folosirea unui mobil e ca o joacă de copii, iar noi, oamenii, indiferent de vârstă, rămânem nişte copii cărora le place să se joace.

De Paşti, familiile se vor aduna din nou în jurul lumânărilor aprinse, a meselor încărcate, a paharelor pline. Jumătate dintre cei dragi vor sta cu ochii într-un ecran luminat şi vor apăsa butoane virtuale. Preoţii vor deveni cele mai fotografiate fiinţe. Pe Facebook, Iisus va învia din nou, la doar câteva săptămâni de la precedenta minune, iar miracolul se va replica în milioane de postări. Iepuraşi nevinovaţi, ouă vopsite, fundiţe roşii, floricele şi miei veşnic condamnaţi la moarte se vor amesteca pe internet în cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Iar noi vom da like după like. Până la urmă, nu ăsta era scopul? Sărbători fericite!