La Liceul de Arte din Oradea, muzica are limite... lingvistice. Școala are două secții de predare, una în limba română și alta în maghiară, însă mai neobișnuit e că elevii care învață tainele instrumentelor muzicale sunt împărțiți și în două orchestre, una coordonată de profesorii români, cealaltă de cei maghiari.
Aparent, asta n-ar fi o problemă, însă dascălii din școală i-au povestit lui Bihorel că existența a două orchestre duce la situații aparte.
De pildă, dacă Liceul primește o invitație să cânte la evenimente publice în Oradea, se prezintă doar cu orchestra românească, deși elevilor maghiari le-ar plăcea, probabil, să cânte și ei în oraș, mai cu seamă că instrumentele nu țin cont de limba vorbită.
În schimb, la invitațiile din Ungaria răspunde exclusiv orchestra maghiară, așa cum s-a întâmplat recent, când elevii au urcat pe o scenă din Debrețin, unde nici nu s-a pus problema să meargă vreun copil de la secția română.
Bihorel se întreabă ce va face liceul dacă la un moment dat va primi o invitație dintr-o țară occidentală, de pildă, Franța: va răspunde iarăși doar cu una dintre orchestre sau își va da seama că cea mai bună soluție este „comasarea” elevilor, că doar muzica nu are bariere etnice.
Asta dacă nu cumva va înființa o orchestră nouă, cu elevi francofoni...