Nopțile de octombrie aduc Orionidele, „stelele căzătoare” produse de particulele lăsate în spațiu de cometa Halley. Curentul de meteori, care poate fi urmărit și din România, ajunge la activitatea maximă în jurul datei de 21 octombrie.
Anul acesta, lumina Lunii va face mai greu de observat aparițiile discrete, iar cele mai mari șanse le vor avea cei care urmăresc cerul în a doua parte a nopții, departe de luminile orașelor.
Apar stelele
Potrivit calendarului pentru 2026 al Organizației Internaționale de Meteori, Orionidele sunt active între 2 octombrie și 7 noiembrie, cu maximul estimat pe 21 octombrie. Fenomenul nu se limitează, așadar, la o singură noapte. Institutul Geografic Național din Spania precizează că pot exista și maxime secundare, cu o activitate mai ridicată în nopțile din apropierea acestei date.
În privința nopții de maxim, sursele indică intervale învecinate: astronomul Adrian Șonka, de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București, a vorbit pentru Digi24.ro despre noaptea de 20 spre 21 octombrie, în timp ce NASA menționează 21 spre 22 octombrie în prezentarea dedicată Orionidelor din acest an.
„Pentru cei care doresc să urmărească fenomenul, cele mai bune șanse de observare apar în a doua parte a nopții, după ora 1:00, când activitatea curentului poate fi mai ușor de urmărit”, a explicat Șonka pentru Digi24.ro.
Câte „stele căzătoare” putem vedea
Calendarul Organizației Internaționale de Meteori indică o rată de referință de aproximativ 20 de meteori pe oră, în condiții ideale. Cifra nu reprezintă o promisiune pentru fiecare observator: norii, iluminatul artificial și lumina Lunii pot reduce numărul aparițiilor vizibile.
Astronomul Adrian Șonka a precizat, în explicațiile oferite Digi24.ro, că numărul celor văzute efectiv poate fi mult mai mic, de circa cinci-șase pe oră, în funcție de condițiile de observație.
Pentru ediția din 2026, The Planetary Society avertizează că Luna, aflată între primul pătrar și faza plină, va lumina cerul și va îngreuna observarea meteorilor mai slabi. Condițiile se îmbunătățesc după apusul ei, înainte de ivirea zorilor.
Fără telescop, departe de felinare
„Orionidele pot fi urmărite cel mai bine din locuri aflate departe de orașe și de sursele de lumină artificială. Un cer întunecat și o perspectivă largă asupra bolții cerești favorizează observarea meteorilor, fără să fie necesară identificarea exactă a constelației Orion”, a mai explicat Șonka pentru Digi24.ro.
Nu este nevoie de telescop sau binoclu. Institutul Geografic Național din Spania recomandă observarea cu ochiul liber, dintr-un loc cu puține obstacole, pentru a cuprinde o porțiune cât mai mare de cer. Meteorii pot apărea oriunde pe boltă, chiar dacă traiectoriile lor par să pornească din zona constelației Orion, de unde provine și numele curentului.
NASA recomandă o pătură, un sac de dormit sau un șezlong și răgaz pentru adaptarea ochilor la întuneric, proces care durează aproximativ 30 de minute.
De ce revin anual, dacă Halley apare atât de rar?
Potrivit NASA, Orionidele se produc atunci când Pământul traversează, în fiecare toamnă, un curent de particule eliberate de cometa Halley la trecerile sale anterioare prin apropierea Soarelui. Acestea pătrund în atmosferă cu aproximativ 66 de kilometri pe secundă și produc dârele luminoase numite popular „stele căzătoare”. Unele pot lăsa urme care persistă după trecerea meteorului.
Cometa continuă să se deplaseze în jurul Soarelui și atunci când nu o putem vedea, parcurgându-și orbita în aproximativ 76 de ani. Materialul răspândit de ea rămâne în spațiu, iar întâlnirea anuală a Pământului cu acest curent de particule produce fenomenul. Halley nu trebuie să fie în apropiere în acel moment.
Ultima sa trecere prin apropierea Soarelui a fost în 1986, iar următoarea va fi în 2061. Până atunci, Orionidele oferă în fiecare toamnă ocazia de a vedea urmele luminoase ale particulelor desprinse din ea.