Pe urmele strămoşilor: Cercetătorii au găsit într-o peşteră din Bihor cele mai vechi urme de paşi de om din Europa (FOTO)

Încă din 1965, speologii au ştiut că Peştera Ciur-Izbuc din satul bihorean Roşia este specială. La acea vreme, găsiseră înăuntru peste 400 de urme de paşi ale omului preistoric, despre care credeau că sunt vechi de 10-15.000 de ani.

În urmă cu doi ani, un grup de specialişti de la Institutul Naţional de Speologie Emil Racoviţă din Cluj Napoca a reluat însă cercetările, folosindu-se de tehnicile moderne. Aşa au aflat că urmele sunt de fapt mult mai vechi. Ba chiar că ar fi cele mai vechi dovezi ale omului modern descoperite până acum în Europa...

Pionierii

Speologii Teodor Rusu, Iosif Sima şi Gheorghe Racoviţă, nepot al celebrului savant Emil Racoviţă, sunt cei care, în 1965, au intrat pentru prima oară în adâncimea Peşterii Ciur-Izbuc din Roşia. Erau într-o tură obişnuită de explorare a peşterilor din Munţii Pădurea Craiului şi au decis să coboare în caverna pe care nu o cunoşteau deloc. I-au explorat ambele etaje: cel inferior, prin care curge o apă subterană, şi cel superior, cu o sală alungită. "Sima a văzut aici urmele de picior uman - amprente plantare umane, în termeni academici. Erau în vădit amestec cu urme ale celebrului Ursus Spelaeus, ursul de peşteră", rememorează Racoviţă pentru BIHOREANUL.

Pe lângă urmele de paşi, speologii au mai găsit şi oase de urşi de peşteră, înţelegând rapid că pe acolo umblaseră, cu mult înaintea lor, atât oameni, cât şi animale. Au şi botezat sala lungă de 500 de metri drept Sala Paşilor, nume care i-a rămas şi azi.

Familia preistorică

Cum niciunul nu era priceput în antropologie ori paleontologie, speologii au cerut ajutorul unor specialişti. "Îi cunoşteam pe soţii Irina şi Cantemir Rişcuţia (n.r. - reputaţi antropologi), cu care am mers împreună la peşteră şi am făcut un studiu pentru peste 200 de urme de om", adaugă Racoviţă.

Cu procedee specifice, antropologii au concluzionat că urmele aparţin unui bărbat, unei femei şi unui copil de aproximativ 9 ani, adică cel mai probabil o familie. "În ceea ce priveşte vechimea, au stabilit că datau de 10-15.000 de ani, adică din perioada în care ursul de peşteră a dispărut din fauna României", spune Gheorghe Racoviţă.

Era limpede că nu aveau de-a face cu urme ale oamenilor contemporani pentru că parcursul peşterii era anevoios, intrarea în Sala Paşilor este foarte îngustă, iar sătenii n-ar fi avut cum să ajungă acolo fără echipament special. În acest caz, cum au ajuns acolo oamenii preistorici? "Cel mai probabil, pe vremuri această sală a avut o altă deschidere, care s-a colmatat între timp. În alte peşteri s-a petrecut exact acelaşi lucru", explică speologul.

Fereşte-mă de prieteni...

În 1970, cercetătorii şi-au publicat rezultatele într-un articol ştiinţific, dar au rămas cu o dilemă: dacă să închidă accesul în peşteră sau nu. "Ştiam că dacă punem o poartă nu facem decât să dăm de gândit trecătorilor să o forţeze. Am considerat că dacă nu punem poarta sunt şanse mai mari ca localnicii să nu pătrundă, mai cu seamă că traseul este dificil", spune Racoviţă.

Speologii nu şi-au dat seama însă că peştera trebuia ferită chiar şi de colegi de-ai lor. Într-adevăr, oamenii de rând nu s-au dus în Sala Paşilor, dar au ajuns acolo speologi curioşi, dar neprofesionişti, care chiar au lăsat urme de cizme de cauciuc peste paşii preistorici. O combinaţie fatală între vechi şi nou, aşa că în prezent în peşteră abia au mai rămas intacte 51 de urme de paşi vechi.

Tehnici moderne

Întrucât studiul de acum patru decenii a fost singurul făcut pentru Peştera Ciur-Izbuc, în 2012 o echipă de cercetători ai Institutului de Speologie Emil Racoviţă din Cluj a inclus-o într-un amplu proiect de cercetare, "KarstHives - Arhive Climatice din Carst", coordonat de geologul Silviu Constantin şi la care au mai lucrat paleontologul Marius Robu, biologul Oana Moldovan şi topografii speologi Bogdan Tomuş şi Ionel Neag.

Proiectul presupune analiza detaliată a mai multor peşteri din ţară, iar la Ciur-Izbuc a însemnat recartarea peşterii, scanarea laser a Sălii Paşilor, măsurarea urmelor, fotografierea lor, dar şi studiul atent al oaselor de urs. Astfel, cercetătorii români sperau să afle când anume, exact, au lăsat oamenii urmele în peşteră. "Pentru a putea data urmele plantare de om, s-a recurs la o metodă indirectă, utilizată de obicei în arheologie. A constat în datarea cu radiocarbon a unor oase de Ursus Spelaeus situate atât sub urmele plantare de om, cât şi deasupra lor", a povestit BIHOREANULUI Marius Robu.

De importanţă europeană

Paleontologul a prelevat fosilele din peşteră, pentru a le măsura vârsta cu metoda chimică a datării cu Carbon-14, o tehnică specifică descoperită şi dezvoltată în ultimii 50 de ani. Rezultatul? Oasele urşilor sunt vechi de aproximativ 36.500 de ani. "Pentru că unele urme de paşi umane erau acoperite de urmele urşilor, iar altele le acopereau pe acestea, ştim că oamenii şi urşii au fost în peşteră aproximativ în aceeaşi perioadă. În acest caz, din cunoştinţele noastre, urmele din Ciur-Izbuc sunt cele mai vechi urme de paşi ale omului modern descoperite până acum în Europa", a concluzionat şi paleontologul american David Webb, de la Universitatea Kutztown, Pennsylvania, cooptat în proiect de cercetătorii români.

Presa internaţională de specialitate speculează chiar că urmele de paşi din Bihor ar putea fi chiar cele mai vechi descoperite până acum în lumea întreagă, căci deşi unii cercetători susţin că ar fi găsit în Tanzania urme de Homo Sapiens vechi de 120.000 de ani, varianta nu a fost deocamdată confirmată.

Ştire în toată lumea

Concluzia grupului de cercetători a fost dezvăluită la începutul acestei luni, prin publicarea unui articol în "American Journal of Physical Anthropolgy" (Jurnalul american de antropologie fizică), astfel că noutatea a făcut înconjurul lumii.

Descoperirea din Ciur-Izbuc pare un vârf de aisberg, dar cercetarea ar trebui continuată, şi nu doar în Sala Paşilor. "Mai sunt incizii în pereţi care merită atenţie, dar şi nişte cristale foarte interesante, ca nişte ace paralelipipedice", spune speologul Viorel Lascu (foto), preşedinte al Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor, care are în administrare peştera.

În prezent, aceasta este închisă publicului, fiind clasificată drept una de importanţă speologică. În baza noilor descoperiri, Lascu a solicitat Direcţiei pentru Cultură Bihor să o claseze şi în rândul monumentelor istorice ale judeţului. Pentru că, după cum se vede, în ea a început istoria...

URŞII LA CONTROL
Cercetări şi în Peştera Urşilor

Prin acelaşi proiect KarstHives al Institutului de Speologie Emil Racoviţă, cercetătorii au studiat atent în ultimii cinci ani şi Peştera Urşilor de la Chişcău, celebră prin cantităţile impresionante de fosile de urşi de peşteră pe care le are.

"Au fost investite resurse financiare şi umane fără precedent în ultimii zece ani în România în cercetarea paleofaunei din peşteră", spune Marius Robu. Practic, oamenii de ştiinţă au studiat la centimetru fiecare încăpere a peşterii, precum şi oasele urşilor, aflând informaţii cu privire la Cuaternar, ultima perioadă din istoria geologică a Pământului, cea în care a apărut şi omul.

Rezultatele au fost publicate în reviste internaţionale de specialitate, astfel că România a reintrat în rândul ţărilor cu tradiţie în cercetarea paleontologică. Echipa tinerilor cercetători a ISER îşi doreşte, de altfel, să creeze o şcoală de paleontologie şi arheologie de peşteră, dar cercetările lor necesită şi o finanţare pe măsură. Ceea ce lipseşte...