O bombă cu ceas ticăie la marginea Oradiei, iar autorităţile nu reuşesc să o dezamorseze. În urma defunctei fabrici Alumina au rămas aproape 3 milioane de tone de şlam roşu, un praf toxic care ar trebui curăţat.
Responsabilitatea ecologizării haldelor a fost pasată ani la rând şi nici măcar condamnarea României de către Curtea de Justiţie Europeană n-a mobilizat autorităţile. În timp ce Comisia Europeană ameninţă cu amenzi, proprietara haldelor, firma Fibrocim, nu poate accesa fonduri pentru ecologizare deoarece terenul pe care se află a rămas al statului. Care nu îl vrea.
De ruşinea Europei
Cele patru halde de şlam roşu ale fostei Alumina reprezintă cea mai gravă problemă ecologică a Oradiei. Pe Calea Borşului, pe o suprafaţă totală de 332.000 mp, fosta întreprindere a depozitat din 1965 până în 2006, când a fost închisă, 2,8 milioane tone de şlam, un amestec solid de apă cu particule fine de substanţe minerale rezultate din prelucrarea aluminei. Praful caustic contaminează deopotrivă solul, apa din pânza freatică şi aerul, fiind purtat de vânt. Orădenii, şi nu numai, îl inhalează fără să-şi dea seama.
România a promis Uniunii Europene că până cel târziu în 2009 va curăţa toate depozitele de deşeuri periculoase, dar nu s-a ţinut de cuvânt. A lăsat neatinse 68 de asemenea situri, inclusiv haldele din Oradea, motiv pentru care Comisia Europeană a reclamat ţara noastră la Curtea de Justiţie a UE, care în octombrie 2018 a condamnat Statul Român cerând un calendar clar de închidere pentru fiecare depozit.
Decizia n-a mobilizat autorităţile, astfel că în luna mai a acestui an Comisia a trimis o scrisoare prin care cere "insistent" măsuri. Cum tot nu s-a mişcat nimic, nu este exclus ca anul viitor autorităţile europene să aplice o amendă pentru fiecare zi care va trece fără ca depozitele să fie ecologizate.
"Ştim, vrem, dar nu putem"
În 2015, firma bihoreană Fibrocim, specializată în eliminarea, tratarea şi valorificarea deşeurilor periculoase, a cumpărat toate terenurile Cemtrade, "urmaşa" întreprinderii comuniste, cu scopul de a le curăţa.
Patronul Gavril Roşan, un bihorean mutat de ani buni în comuna Giarmata din Timiş, unde la începutul anilor 2000 a fost chiar primar, susţine că firma sa este una dintre puţinele din ţară care poate face ecologizarea: "Noi ştim ce trebuie făcut şi vrem să facem. Dacă vrea şi Primăria sau Consiliul Judeţean, acolo ar putea fi amenajat un parc solar".
Roşian invocă autorităţile locale deoarece Fibrocim depinde de ele. "Compania a cumpărat de la Cemtrade activele, dar nu şi pământul de sub halde, care aparţine Statului Român", spune avocatul firmei, Radu Florian (foto). De cinci ani, Fibrocim n-a convins nicio instituţie să preia rolul Statului.
Cine e Statul?
La privatizarea Alumina, terenul de sub şlamul roşu n-a fost vândut, dar nici n-a trecut în custodia Ministerului Economiei sau a Finanţelor Publice. "A rămas generic al Statului şi, de fapt, al nimănui, fiindcă nicio autoritate, centrală sau locală, nu şi-l asumă", susţine avocatul. Pentru că nu are vreun acord de la proprietar, firma nu poate accesa fonduri europene pentru ecologizare.
Compania a trimis numeroase adrese autorităţilor de la Bucureşti, la Guvern şi la ministere, dar şi Primăriei Oradea, cerând ca cineva să-şi asume proprietatea terenului, dar fără succes. Autorităţile fug de problemă, ca să nu se trezească apoi că trebuie să împartă şi sarcina ecologizării.
La judecată
Fibrocim a deschis şi un proces la Tribunalul Bihor, cerând ca Ministerul Economiei, cel al Finanţelor Publice sau Primăria Oradea să îşi asume reprezentarea Statului Român şi să transfere firmei şi terenul de sub halde.
"Nu cerem drept de proprietate, dar măcar de administrare", susţine avocatul. Luna trecută, judecătorii au respins această pretenţie, admiţând în schimb ca în cartea funciară să fie înscris un drept de folosinţă asupra terenului în favoarea companiei. "Aşteptăm hotărârea motivată, să vedem detaliile. Oricum, nu este definitivă", zice Florian.
Aşadar, ar mai putea trece ani buni până când judecătorii să pună ordine în moştenirea statului român. Timp în care bihorenii nu doar că vor continua să inhaleze praful roşu de alumină, ci ar putea ajunge, culmea, să şi plătească pentru asta...