Acum vreo 10 ani, ideea de turism urban dezvoltat în România părea un vis frumos, dacă nu o iluzie deşartă. Exemplul Sibiului şi Sighişoarei, oraşe care din diverse fonduri, fie europene, naţionale sau locale, şi-au rezolvat în mare parte problema reabilitării clădirilor din centrele istorice, ne-a arătat că se pot reînnoi ansambluri arhitecturale semnificative.
O vizită în centrul istoric complet reabilitat al Sibiului, fie că este Piaţa Mare sau cea Mică, ne dă ocazia de a auzi un amalgam de limbi străine în care predomină germana, dar se regăsesc semnificativ şi engleza, franceza, italiana sau chiar limbi scandinave.
Oradea este într-o situaţie fericită dacă ne gândim că în România este oraşul cu cele mai multe clădiri construite în stil secession, consacrat de altfel şi prin faptul că face parte din reţeaua oraşelor "Reseau Art Noveau Network", alături de alte 20 de oraşe renumite ca Barcelona, Bruxelles, Budapesta, Glasgow, Helsinki şi Viena.
Cum reuşim să valorificăm acest adevărat tezaur arhitectural? Dacă facem o plimbare în centrul oraşului, vom vedea că până acum e... nicicum. E drept, încercări au fost, dar ele au eşuat fie datorită unei legislaţii ambigue şi ineficiente, fie datorită posibilităţilor financiare reduse atât ale proprietarilor, cât şi ale autorităţii locale.
În accepţiunea mea, e nevoie de un program naţional de reabilitare a centrelor istorice în cadrul căruia, pe bază de proiecte, să existe o coparticipare însemnată, de cel puţin 50%, a bugetului central, restul urmând a fi finanţat prin contribuţia locală a autorităţilor şi a proprietarilor clădirilor.
Ar fi păcat să nu profităm de pe urma a ceea ce ne-au lăsat ca moştenire predecesorii noştri orădeni. Şi, cum şi alte oraşe din ţară, dar mai ales din Transilvania, se confruntă cu această problemă, am încredere că demersul parlamentar pe care l-am iniţiat în vara anului trecut, pentru o lege în acest sens, îşi va atinge scopul.
Cseke Attila
Deputat UDMR