Peritonita este o inflamaţie localizată sau generalizată a peritoneului (membrana seroasă care căptuşeşte abdomenul). Poate apărea atât în forme acute, cât şi în forme cronice.

În forma acută motilitatea intestinală este încetinită, intestinul fiind destins din cauza gazelor şi lichidelor care se acumulează în exces prin tulburările funcţionale apărute.

Cea mai frecventă formă de peritonită acută este cea bacteriană, produsă de pătrunderea masivă a bacteriilor în cavitatea peritoneală printr-o perforaţie a tractului gastrointestinal (ca în apendicita acută, sau perforaţiile asociate cu ulcerul gastro-duodenal, colecistitele gangrenoase, ocluziile gangrenoase ale intestinului subţire, hernii încarcerate) sau prin plăgi externe penetrante.

Poate exista şi o formă numită peritonită chimică, apărută prin pătrunderea enzimelor pancreatice, a sucului gastric sau a bilei, ca urmare a unei leziuni sau perforaţii a tractului intestinal sau biliar.

Forma de peritonită aseptică (nemicrobiană) poate apărea în cazul unor boli rare cum ar fi de exemplu lupusul eritematos. Cavitatea peritoneală este deosebit de rezistentă la contaminarea microbiană, peritonita rămânând localizată în absenţa continuării contaminării. În condiţiile scăderii rezistenţei şi imunităţii organismului, ca de exemplu în ciroza hepatică, peritonita bacteriană poate apărea spontan, fără o perforaţie evidentă, prin trecerea bacteriilor prin peretele intestinal.

Atenţie!

Simptomul dominant al peritonitei acute este durerea abdominală vie. Localizarea durerii este în funcţie de cauza determinantă şi de forma localizată sau generalizată a infecţiei. În peritonita localizată din apendicita neperforată durerea este la nivelul zonei inflamate, dar, odată cu extinderea infecţiei peritoneale, apare peritonita generalizată, când durerea cuprinde tot abdomenul, acesta devenind rigid. Rigiditatea peretelui abdominal este cel mai frecvent semn de peritonită. Bolnavul mai poate prezenta hipotensiune arterială, tahicardie şi scăderea cantităţii de urină eliminată (oligurie).

Reţineţi!

Acumularea de lichide în cavitatea peritoneală poate determina tulburări ale funcţiei cardiace şi renale. Tratamentul peritonitei este cel al cauzei, cel mai frecvent fiind chirurgical. Orice durere abdominală, indiferent de localizare şi chiar dacă este temporară, impune prezentarea la medic pentru un diagnostic corect în vederea instituirii tratamentului optim.