Peştera vindecătoare: Ce proprietăţi miraculoase are peştera din Vadu Crişului (FOTO)

Recunoscut drept ţinutul cu cele mai multe peşteri, Bihorul le deţine, spun pasionaţii de speologie, şi pe cele mai frumoase. Pitite în adâncul munţilor, splendide formaţiuni carstice îşi aşteaptă vizitatorii, chiar dacă puţini le ghicesc unicitatea. E şi cazul Peşterii Vadu Crişului, mai puţin cunoscută bihorenilor, deşi e deschisă turiştilor de mai bine de un veac.

Cei care îi caută profunzimile nici nu ştiu că, pe lângă priveliştile fără seamăn, peştera le poate oferi chiar şi... sănătate. Asta fiindcă, pe vremuri, un medic a pus pe picioare o mulţime de bolnavi, fără niciun medicament, doar plimbându-i şi ţinându-i în adâncurile peşterii.

Descoperirea unui "CFR-ist"

În 1903, cantonierul Karl Handt, care răspundea de construirea căii ferate în Defileul Crişului Repede, a zărit pe malul stâng al râului, paralel cu traseul trenului, o cascadă. Bărbatul era convins că apele ce cădeau în cascadă de la o înălţime de 6 metri ascund frumuseţi nemaivăzute, întrucât pârâiaşul cu apă rece ca gheaţa îşi avea izvorul, la fel ca acum, în versantul din apropiere.

Mânat de curiozitate, l-a convins pe proprietarul terenurilor, contele Odon Zichy, să comande dinamitarea bazei versantului, şi aşa a descoperit peştera ce poartă numele satului. Doi ani mai târziu, alături de Handt şi de un anume Veress István, celebrul geolog Czárán Gyula a explorat şi cartografiat peştera lungă de 2.700 de metri, descoperind în adâncurile ei chiar şi rămăşiţe ale faimosului urs de peşteră, "Ursus Spaeleus".

Impresionat de frumuseţea locurilor de sub munte, contele Zichy a comandat amenajarea turistică a peşterii, astfel că încă de atunci au fost montate în interiorul acesteia scări şi punţi de lemn, iar în 1905 a fost deschisă vizitatorilor.

Între Rai şi Iad

Cum peştera e străbătută dintr-un capăt într-altul de un pârâiaş rece ca gheaţa, contele Zichy l-a botezat Styx, precum râul ce separă lumea celor vii de tărâmul umbrelor. Legenda spune că cine bea din apa clară şi limpede a pârâului şi va spune numele persoanei iubite va fi iubit toată viaţa de aceasta. Tot din vremea lui Zichy două dintre galerii şi-au primit numele Rai şi Iad, parcă cele mai potrivite pentru nişte locuri străbătute de apa vieţii.

Într-o temperatură medie de 10 grade Celsius, în întreaga peşteră domnesc puzderii de stalagmite şi stalactite. Coloanele impresionante formate din picăturile de apă ce s-au prelins de cine ştie câte veacuri îmbracă felurite forme, în funcţie de imaginaţia celui care le priveşte. Pe alocuri, din pricina îngustimii, peştera permite trecerea unei singure persoane, dar impresionează imediat prin bolte înalte chiar şi de 20 de metri.

Turism, nu glumă

Ziarele de la începutul secolului 20 scriau despre Peştera Vadu Crişului că este cea mai frumoasă din Europa, aşa că nu-i de mirare că veneau de peste tot oameni s-o vadă. Pentru ei, Zichy, de altfel mare amator de turism, a ridicat în imediata apropiere o cabană care putea adăposti 131 de persoane. Pentru ca turiştii să zăbovească în zonă, contele a construit şi un restaurant, aşa că locul a fost încă de atunci o adevărată atracţie pentru toţi cei dornici să facă drumeţii şi să se relaxeze în liniştea munţilor.

În 1955, datorită celor peste 1.500 specii de plante existente aici, dintre care unele foarte rare şi în pericol de dispariţie, întreg defileul Crişului Repede a fost declarat rezervaţie naturală. Tot atunci Peştera Vadu Crişului şi-a "legalizat" faima, fiind declarată la rându-i rezervaţie protejată, mai ales că adăposteşte, zic specialiştii, cea mai bogată faună cavernicolă. În grotă trăiesc numeroase specii de insecte, melci, viermi, crustacee şi lilieci, aşa că a fost de nenumărate ori gazdă pentru cercetătorii Institutului de Speologie Emil Racoviţă din Cluj Napoca. În 1969, peştera a fost şi iluminată pe un traseu de aproape 700 de metri, care a rămas deschis turiştilor până în prezent.

Amenajată, dar nepromovată

Din anii '90, locul n-a mai fost în grija nimănui. Printre montaniarzi şi speologi s-au amestecat tot mai mulţi "turişti" care n-au urmărit altceva decât vandalizarea peşterii. Între timp, şi reţeaua electrică a devenit nefuncţională, astfel că stalagmitele şi stalactitele au fost de-a dreptul înnegrite de fumul lămpilor cu carbid.

În sfârşit, în 2004 peştera a fost închisă publicului pentru reamenajare. Sub îndrumarea specialiştilor Muzeului Ţării Crişurilor, care este custodele peşterii, a fost refăcută instalaţia electrică, s-au schimbat podeţele şi s-au reconstruit balustradele de protecţie. Totuşi, peştera, la care nu se poate ajunge decât pe cărări de pădure, a rămas puţin frecventată de turişti. Asta chit că, pentru un bilet de doar 5 lei, vizitatorii pot descoperi şi alte beneficii...

Mit...

Având un climat aparte, Peştera Vadu Crişului este "casa" unei specii de ciuperci cu efecte antibiotice despre care oamenii locului afirmă că vindecă bolile căilor respiratorii. Iar spusele lor se bazează pe o întâmplare reală: în anii '80, un medic clujean a făcut aici un tratament experimental pentru bolnavii de astm. "A ţinut bolnavii câteva ore în peşteră, în fiecare zi, vreme de două săptămâni, iar câţiva s-au vindecat complet", povesteşte ghidul peşterii, Géczi Mihály.

Experimentul doctorului din Cluj a rămas, însă, fără prea multe ecouri. Nimeni nu îşi aminteşte cum se numea medicul şi nici dacă de-atunci şi-a mai găsit aici tămăduirea vreun alt astmatic. Mai mult, nimeni nu pare a şti cum se numeşte miraculoasa ciupercă, unde anume în peşteră se găseşte, iar rezultatele cercetărilor făcute în grotă nici nu pomenesc de existenţa ei, semn că, cel puţin deocamdată, n-a trezit interesul niciunui om de ştiinţă.

... şi realitate

În pofida localnicilor care cred cu tărie în reuşita experimentului de acum aproape o jumătate de veac, specialiştii de azi nu cred în puterea vindecătoare a peşterii. "Am auzit şi eu povestea, dar cred că este o legendă căreia n-ar trebui să-i dăm prea multă crezare. Oricum, astăzi un astfel de tratament nu ar mai fi posibil, căci peştera este rezervaţie naturală şi nu putem permite amplasarea unor paturi în care să stea bolnavii, aşa cum am auzit că s-a întâmplat în anii '80", spune muzeograful Venczel Marton, adăugând că cercetările făcute de colegii săi n-au reuşit să identifice miraculoasa ciupercă.

Oricare ar fi adevărul, un lucru e cert: bolnavilor, ca oricăror alţi turişti, nu are cum să le facă rău o plimbare prin peşteră. Angajaţii Muzeului Ţării Crişurilor spun că nu vor să momească turiştii cu o legendă, ci preferă să le spună doar realităţile ştiinţifice dovedite, aşa că nici nu pomenesc o iotă despre legendarele proprietăţi curative. Deşi s-a demonstrat de atâtea ori că poveştile de viaţă atrag oamenii mult mai mult. Mai ales când au un sâmbure de adevăr...

MONUMENT DĂRĂPĂNAT
Cabana gunoaielor

Celebră odinioară, Cabana Vadu Crişului (foto) a ajuns astăzi o ruină. Doar pereţii clădirii ridicate de contele Zichy mai amintesc despre turiştii care vreme de un secol au dormit în mijlocul pădurii, la câţiva paşi de peştera şi cascada cu acelaşi nume. Între pereţii groşi de cărămidă zac acum tone de deşeuri, de parcă locul ar fi groapa de gunoi a întregului defileu.

Închiriată unor privaţi în anii 90, abandonată şi de aceştia, iar apoi retrocedată vechilor proprietari, cabana a fost cuprinsă de paragină şi parcă aşteaptă să se facă una cu pământul. Consiliul Judeţean a cumpărat-o în urmă cu 6 ani, dar a constatat că nu-şi permite să plătească lucrările de renovare din temelii ale clădirii declarate, totuşi, monument istoric. Aşa că a preferat să ridice chiar în imediata apropiere, pe locul fostului restaurant dispărut de ani buni, un punct de informare turistică şi o cabană de dimensiuni mult mai mici decât cea construită de contele Zichy.