Pe vremuri, apa care curgea pe Valea Mieragului, comuna Tărcaia, era albastră sau "mierăie", cum îi spuneau oamenii locului. Se presupune că tocmai din acest motiv, şi valea, şi satul au căpătat numele de Mierag.

Acum, apa nu mai curge pe vale, dar urmările ei încă se văd. Marea care acum câteva mii de ani acoperea Ţara Beiuşului, iar apoi râurile care au coborât dinspre Munţii Codru Moma au creat un interesant fenomen geologic. Eroziunea apei în stânci a lăsat în urmă două turnuri mari de pământ, ca nişte piramide naturale, în care se văd cu ochiul liber straturile de nisip şi roci aşezate, cu răbdare, de natură.

Canion de Binş

profesorul de geografie Andrei Indrieş, fost cadru didactic al Universităţii din OradeaRâpele de la Mierag sunt cunoscute doar de săteni şi de iubitorii de natură care, în drumeţii, s-au abătut curioşi prin zonă. "Nu le ştie nimeni, dar merită să fie vizitate", spune profesorul de geografie Andrei Indrieş (foto), fost cadru didactic al Universităţii din Oradea. Mândru locuitor al Ţării Beiuşului, unde a şi copilărit, geograful ajuns acum la pensie este singurul om de ştiinţă care a publicat o carte despre ele.

"Am aflat de ele când eram elev de şcoală generală, la Finiş. Profesorul de biologie ne-a spus că mergem în excursie la Mierag, să vedem râpele. Excursia nu s-a mai făcut, eu am plecat la liceu şi la facultate, dar în 1986, când am revenit în zona noastră, m-am dus să le văd. M-am simţit ca un cowboy într-un canion". Spectacolul naturii l-a impresionat: între versanţii abrupţi ai râpelor, chiar şi un om înalt, cum este el, se simte mic...

Turnuri-martor

Valea Mieragului între timp a secat, dar pe vremuri aducea spre sat o apă voluptoasă, care adesea inunda gospodăriile sătenilor. Cu mii de ani în urmă, la finalul erei glaciare, totul era acoperit de apă. "Dincolo de satul Totoreni de azi era o zonă de ţărm între munte şi marea care acoperea depresiunea Beiuşului", explică profesorul. Mii de ani la rând, marea şi apoi râurile care o căutau, venind dinspre Munţii Codru Moma, au aşezat nisipuri şi pietrişuri în straturi alternante.

Cu timpul, tot apa a "săpat" locul, iar în urma eroziunilor a rămas valea cu un perete prăpăstios şi două turnuri uriaşe din pământ, nisip şi pietriş. Ştiinţific, se numesc martori de eroziune, dar în lucrările sale Indrieş le-a numit "piramide", graţie formei lor. Unul dintre turnuri are circa 30 de metri înălţime şi 40 lăţime, iar fratele lui mai mic este înalt de 15 metri şi tot cam la fel de lat.

Destinaţie de drumeţie

Turnul cel mare poate fi admirat atât de la bază, cât şi din vârf, existând o cărare care duce acolo. Cel mai bine râpele se văd iarna şi primăvara, înainte ca arborii să îşi umple coroanele cu frunze.

"Acum, Valea Mieragului, care de fapt este compusă din două văi ce se intersectează, este seacă, dar pe vremuri nu era aşa. În anii ’70-’80, localnicii au construit mai multe baraje, pentru că apa ducea nisipul până dincolo de sat", explică profesorul.

Sever Şerbănescu, comisar-şef al Gărzii de Mediu BihorTot pentru prevenirea inundaţiilor, oamenii au plantat fagi şi salcâmi în jurul râpelor, iar în timp vegetaţia s-a extins, aşa că locul este destul de greu accesibil. "Dacă s-ar face puţină curăţenie şi s-ar amenaja un traseu, zona ar fi perfectă pentru drumeţii uşoare, chiar şi pentru familii cu copii", spune Sever Şerbănescu (foto), comisar-şef al Gărzii de Mediu Bihor.

Şi puţinele recenzii scrise pe platforma Google Maps confirmă că râpele merită văzute. "Un loc spectaculos", a scris Szabó Csaba, un drumeţ ajuns în zonă. "Recomand tuturor să meargă măcar o dată să vadă această privelişte specială", a îndemnat o altă vizitatoare, Noemi Marian.

Merită protecţie?

La râpele de la Mierag cel mai adesea urcă însă amatorii de off-road, cu motociclete şi ATV-uri ale căror roţi lasă urme adânci în sol. Autorităţile nu au cum să îi oprească, dar, dacă locul ar fi declarat arie protejată, comisarii de mediu i-ar putea amenda pe amatorii de motoare turate pentru a se asigura că locul va fi conservat. "Ar fi o soluţie fantastică să protejăm acest loc", zice profesorul Indrieş.

Mircea Mălan, vicepreședintele Consiliului Județean BihorRecent, Consiliul Judeţean Bihor a înfiinţat, în premieră, trei arii protejate pe teritoriul comunei Căbeşti, iar o procedură similară s-ar putea iniţia şi pentru ocrotirea râpelor de la Mierag. "Nu cunosc locul, nici n-am auzit de el până acum. Mă voi documenta", promite vicepreşedintele Mircea Mălan (foto).

Dacă ar deveni o zonă protejată sau măcar amenajată cât de cât, râpele de la Mierag şi-ar putea căpăta şi faima pe care o merită...


RÂPE CELEBRE
Drumeţii de-o zi

Eroziunea apelor în stânci a mai creat şi alte peisaje spectaculoase în Bihor, cea mai cunoscută fiind Groapa Ruginoasă din Parcul Apuseni, o vale cu versanţi abrupţi, unde apa a făcut un model unic în rocile de tip curţit.

Formaţiuni geologice care merită vizitate sunt şi în apropierea Bihorului. În judeţul Sălaj, la 10 kilometri distanţă de oraşul Jibou, tot aşa s-au format stâncile din Grădina Zmeilor, cu forme care mai de care mai impresionante. În Alba, lângă Sebeş, turiştii pot descoperi Râpa Roşie (foto jos), un peisaj impozant cu coloane şi piramide etajate, formate tot prin eroziune.

Toate aceste atracţii turistice sunt şi arii protejate.

Râpa Roșie