În septembrie a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 11/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii iniţiat de Avocatul Poporului, prin care s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, că doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate.
Mai concret, instanţa supremă a stabilit că nici poliţia locală şi nicio altă autoritate publică nu are dreptul de a solicita aceste date şi, evident, nici dreptul de aplica sancţiuni legate de această comunicare.
Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că nu se poate pune semnul egalităţii între poliţistul rutier şi poliţistul local, competenţele acestuia din urmă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice fiind limitate şi expres prevăzute de lege. Mai concret, pentru a fi poliţist rutier trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume, pe de o parte, să fie ofiţer sau agent de poliţie specializat, iar, pe de altă parte, să fie desemnat prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţei Române.
Dacă prima condiţie ar putea fi considerată ca fiind îndeplinită de un poliţist local, prin prisma prevederilor din Legea nr. 155/2010, potrivit cărora poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul circulaţiei rutiere sunt obligaţi să urmeze un program de formare iniţială organizat într-o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cea de-a doua condiţie rămâne neîndeplinită.
Ca atare, este important de cunoscut faptul că, în urma acestei decizii obligatorii, cetăţeanul trebuie să comunice datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredinţat autovehiculul numai poliţiei rutiere, la solicitarea expresă a acestei instituţii.