Dacă ai putea spune o poveste într-un film, pe care ai alege-o? Un regizor orădean a optat pentru mai multe.

La doar 28 de ani, orădeanul Tudor Cristian Jurgiu a devenit deja unul dintre cei mai apreciaţi regizori din România. Nu degeaba. A dat o primă lovitură în 2009 cu un scurtmetraj inspirat din povestea reală a unui fost coleg de la Liceul Aurel Lazăr, iar astă-primăvară a fost premiat la Cannes pentru producţia "În acvariu". Toamna i-a adus însă adevărata notorietate, odată cu premiera peliculei "Câinele japonez", primul său lungmetraj, care a impresionat, şi datorită joculului lui Victor Rebengiuc, specialişti pretenţioşi de la Hollywood Reporter, Variety şi BBC.

Spectator la Patria

Născut la Mediaş, dar crescut la Oradea, unde părinţii, ambii ingineri, îşi obţinuseră joburi, Tudor Cristian Jurgiu a urmat cursurile Liceului Teoretic Aurel Lazăr. Încă de atunci era pasionat de teatru şi film. "Mergeam des la cinema Patria, pur şi simplu pentru că îmi plăceau filmele. Cu timpul, am început să le văd cu alţi ochi. Să le analizez şi să observ detalii", povesteşte Tudor.

Primii paşi spre o carieră în domeniu i-a făcut în adolescenţă, când şi-a cumpărat o cameră de filmat şi a început mici experimente. După absolvirea liceului, s-a înscris la două facultăţi, în Cluj: Teatrologie şi respectiv Jurnalism. Ceea ce voia de fapt era, însă, să facă film. Ca urmare, după un an s-a mutat la Bucureşti, pregătindu-se pentru admiterea la Universitatea Naţională de Teatru şi Film Ion Luca Caragiale, unde a şi intrat la secţia Regie de Film şi TV.

Hi-Tech şi singurătate

Tudor şi-a lansat primul scurtmetraj chiar în studenţie. "Nunta lui Oli" a fost inspirat din povestea reală a lui Olivian, un fost coleg de liceu de la Aurel Lazăr, care cunoscuse pe chat o americancă şi, după o scurtă relaţie, s-a căsătorit cu aceasta peste Ocean. Spre deosebire de mamă, tatăl lui Oli n-a obţinut însă viză pentru a participa la nuntă şi l-a rugat s-o transmită, în direct, pe internet.

"În noaptea aceea, tatăl colegului meu m-a chemat şi pe mine să ne uităm la nuntă pe Skype împreună", îşi aminteşte Tudor. Emoţionat de singurătatea bărbatului, tânărul a imaginat un scenariu similar şi l-a transpus pe peliculă. Filmat într-o garsonieră, cu Adrian Titieni în rolul principal, "Nunta lui Oli" e povestea frustrării dar şi a optimismului tatălui care n-a putut fi alături de fiul său în cea mai importantă zi din viaţa acestuia, iar producţia a obţinut premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de la Leeds (Marea Britanie) şi la Gala Gopo (Bucureşti).

Premiat la Cannes

Stabilit în Capitală, Tudor a continuat să caute poveşti pentru noi filme. Aşa a apărut, în 2012, un nou scurtmetraj, "În acvariu", despre doi tineri care par că vor să se despartă, dar nu reuşesc. În ton cu filmul de debut, regizorul a folosit un stil minimalist şi imagini mai degrabă cenuşii. Criticii spun că bine a făcut.

Anul acesta, în mai, pelicula a fost recunoscută de juriul Festivalului Internaţional de la Cannes, care i-a acordat premiul al treilea la secţiunea Cinefondation, dedicată regizorilor tineri, iar în luna octombrie a obţinut premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de la Zagreb.

Suferinţa lui Costache

Între timp, Tudor şi-a făcut debutul şi în lungmetraj. În septembrie, mai exact, cu deja faimosul "Câinele japonez". Bineînţeles, noul film e inspirat tot din realitate. De data aceasta, regizorul a preluat şi modificat textul unui scenarist, Ioan Antoci, scris pe baza unor poveşti despre victimele unora dintre multele inundaţii de la noi. "Scenariul original prezenta mai multe personaje, dar eu am preferat să-l simplific şi să prezint povestea prin prisma bătrânului Costache, care a rămas văduv şi şi-a pierdut agoniseala", spune Tudor.

Costache Moldu îşi duce bătrâneţea în singurătate, într-o casă care i-a fost dată după ce propria locuinţă i-a fost distrusă de ape. Bătrânul e nevoit să-şi confrunte durerea şi frustrările atunci când fiul său, Ticu, plecat în Japonia de ani de zile, se întoarce acasă după ce află că i-a murit mama. Şi nu singur, ci cu soţia şi fiul lor, Koji. Povestea a fost ecranizată cu ajutorul lui Tudor Giurgiu, producătorul cunoscutelor "Legături bolnăvicioase" şi "Despre oameni şi melci", iar director de imagine a fost Andrei Butică, membru al echipei care a făcut "Francesca" şi "Poziţia copilului".

Moş Rebengiuc

În ciuda titlului, "Câinele japonez" este un film cât se poate de pitoresc şi autentic românesc, caracteristici date nu doar de poveste, ci şi de decorurile din satul giurgiuvean unde a fost turnat. "Ne-am plimbat foarte mult prin Ardeal şi Banat, dar ne-am oprit în Regat, unde am găsit un sat rămas în urmă şi frumos", spune Tudor.

Unul dintre punctele forte ale peliculei este prestaţia, cum altfel decât magistrală, a lui Victor Rebengiuc în rolul lui Moş Costache. "Am avut emoţii după ce am aflat că a acceptat rolul. La filmări a fost însă foarte bine. Domnul Rebengiuc este profesionist, disciplinat şi are foarte multă răbdare", povesteşte tânărul regizor.

La 80 de ani, maestrul îşi joacă personajul ca un ţăran adevărat, încercat de viaţă, dar mândru. De la îmbrăcăminte până la gesturi şi chiar la tăcere, a transmis toate trăirile personajului: fie durerea din scena în care contemplă mormântul soţiei la apus, fie bucuria candidă când se joacă cu nepotul care îl înţelegea doar "pe sărite". "Mă atrag şi mă provoacă personajele care îşi exprimă trăirile interioare fără prea multe cuvinte", zice Tudor.

Start lansat

"Câinele Japonez" a avut premiera mondială la Festivalul de la San Sebastian, în cadrul secţiunii New Directors. "O sală mare, plină, a aplaudat intens filmul. Chiar şi domnul Rebengiuc a fost emoţionat de reacţia publicului", spune regizorul.  

Şi nu doar spectatorii au fost cuceriţi, ci şi criticii, care l-au lăudat pe Tudor Jurgiu pentru debut, câteva exemple fiind recenziile de după. "Un film neaşteptat de promiţător, în care speranţa se întrezăreşte în mijlocul tragediei", a scris Hollywood Reporter, la fel de multe elogii primind de la Variety şi BBC. De atunci, pelicula a fost prezentată şi la festivaluri din India, Grecia şi Polonia, la Varşovia fiind distinsă cu premiul pentru cea mai bună regie.

Ce planuri şi-a croit, pe mai departe, tânărul laureat care făcea acum zece ani "experimente" în Oradea? Deocamdată lucrează la un scenariu care să dezvolte povestea din scurtmetrajul "În acvariu" şi speră că va găsi finanţarea pentru noua ecranizare. Cât despre efectul pe care filmele sale deja îl au asupra spectatorilor, se fereşte de cuvinte mari. "Nu încerc să aduc o morală, să trag concluzii. Dacă ridic nişte întrebări ori ating spectatorii este OK". Şi, spun criticii şi cinefilii, până acum a reuşit cu prisosinţă să facă asta...


"Un film neaşteptat de promiţător, cu un joc actoricesc superb, în care speranţa se întrezăreşte în mijlocul tragediei. Abilitatea cineaştilor români de a explora teme mari folosind resurse minime este reconfirmată în "Câinele Japonez". Cei care se aşteaptă la un umor negru/sec, specific filmelor Noului Val, vor găsi în schimb un film delicat, lipsit de sentimentalism, uşor optimist, în care indulgenţa este evitată cu atenţie. Acest puternic şi încrezător debut merită să fie prezent în multe alte festivaluri"

Hollywood Reporter


CAP DE AFIŞ
Un alt Moromete

05 rebengiuc si cainele.jpgConsacrat în cinematografie de aproape o jumătate de secol datorită rolurilor antologice din "Pădurea spânzuraţilor", "Profetul, aurul şi ardelenii" ori "Moromeţii", Victor Rebengiuc a mărturisit că a acceptat cu bucurie rolul principal în "Câinele japonez".

"M-a bucurat faptul că am lucrat cu o echipă tânără, că regizorul este debutant. M-am convins că acesta ştie despre ce este vorba, căci a lucrat la scenariu, iar eu sunt un actor disciplinat: nu caut niciodată să-mi impun punctul de vedere, pentru că nu eu conduc un film. Încerc să-mi rezolv rolul în limita esteticii ideilor pe care le are regizorul", se destăinuia într-un interviu Rebengiuc.