Amenajarea culoarului Nufărul-Cantemir, în paralel cu săpăturile din Centrul civic, va genera un şantier amplu ca întindere, atât în spaţiu cât şi în timp, ceea ce va testa din nou nervii şi răbdarea orădenilor. Există destule variante ocolitoare, e drept, dar chiar şi aşa, deranjul prin zonă va fi major. La fel ca în alte situaţii, publicul se va împărţi în două: cei care vor blestema şantierele cu betonul lor cu tot şi cu cine le-a făcut, respectiv cei care vor lăuda hărnicia edililor. Nu exclud apariţia unei a treia categorii - categoria celor cărora nu le pasă.
Din păcate, aşa funcţionează lucrurile - înainte de a fi frumos, trebuie să fie urât. Înainte de dungi albe şi iarbă verde, trebuie să existe gropi, noroaie şi praf. Aşa e şi acasă când zugrăveşti. Încă nu s-a inventat şantierul, oricât de mic ar fi, care să nu producă mizerie şi frustrare. Indiferent că vom fi în tabăra nemulţumiţilor sau a celor care se bucură de schimbarea oraşului, trebuie să înţelegem un lucru care nu prea se spune în gura mare - oraşele care vor să ţină pasul cu vremurile au şantiere în permanenţă. Azi o asfaltare, mâine o demolare, poimâine o clădire nouă, răspoimâine un parc, un trotuar sau un pod...
Deocamdată, Oradea nu se află în categoria oraşelor care vor să ţină pasul cu vremurile, ci, mai degrabă, în a celor care trag tare să recupereze handicapurile din trecut. Stagnarea de mulţi, prea mulţi ani, a fost confortabilă pentru localnici, dar a dus pe nesimţite oraşul în zona "aşa nu se mai poate".
Managerii unui oraş nu trebuie să se gândească doar la ziua de azi sau la cea de mâine, ci la cum va arăta urbea peste 20-30 de ani. Exemplul cel mai bun este şoseaua de centură - s-a construit iniţial cu o singură bandă pe sens, ulterior s-a lărgit la două, apoi s-au eliminat sensurile giratorii şi, în final, s-au construit pasajele supraterane. Dacă proiectul ar fi fost gândit de la început aşa cum arată acum, deranjul ar fi fost mai mic, iar sumele cheltuite muuuult mai mici.
Obişnuiţi cu tradiţionala lentoare românească, ni se pare uneori exagerată graba cu care frezele şi excavatoarele sfredelesc pământul. Vă propun o schimbare de optică - cei mai mulţi români se nasc, trăiesc şi îmbătrânesc în localităţi care nu se schimbă aproape deloc pe tot parcursul vieţii lor. Oricât ai fi de conservator şi de devotat ideii "mai demult era mai bine", trebuie să recunoşti că o astfel de perspectivă este înspăimântătoare.
Sper ca proiectele Primăriei să fie gândite pe mulţi ani înainte şi să aducă într-adevăr o îmbunătăţire pentru circulaţia în oraş, astfel încât să merite deranjul. Orădenilor le doresc răbdare şi înţelegere, iar celor care se vor apuca în curând de muncă le urez să lucreze cât mai repede şi cât mai bine. A, şi să nu uite să pună multe-multe guri de canal pe şoseaua cea nouă, coborâte măcar 5 cm şi, pe cât posibil, amplasate pe direcţia roţilor, pentru a respecta tradiţia locală...