În 18 februarie 2025, Curtea Constituţională a admis, cu majoritate de voturi, o excepţie de neconstituţionalitate vizând un text din Codul de procedură penală ce reglementează motivele pentru recursul în casaţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit unui comunicat al CCR, textul declarat neconstituţional creează, în privinţa inculpatului, o situaţie procesuală net dezavantajoasă faţă de cea a procurorului, diferenţă care nu este justificată obiectiv şi rezonabil, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul la un proces echitabil.
Decizia este una chiar corectă, însă vine foarte târziu raportat la neconstituţionalitatea evidentă a aberaţiei legislative din Codul de procedură penală.
Să explic de ce! Potrivit Codului de procedură penală, hotărârile definitive ale instanţelor penale pot fi atacate cu recurs în casaţie la Instanţa Supremă pentru motive extrem de limitate, care privesc doar aplicarea normelor de drept şi nu permit niciodată reinterpretarea stării de fapt.
Potrivit textului declarat neconstituţional, constituia motiv de recurs în casaţie situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Potrivit aceluiaşi Cod, încetarea procesului penal se dispune în cazul în care lipseşte un element de procedură specific (cum ar fi plângerea) sau a intervenit amnistia, prescripţia, decesul inculpatului, dacă există autoritate de lucru judecat sau a intervenit împăcarea ori retragerea plângerii când acest lucru este posibil legal.
Practic, înainte de decizia CCR, doar procurorul putea ataca hotărârile prin care se reţine greşit de către instanţa de apel unul dintre motivele de încetare a procesului penal.
În situaţia inversă, "geniile" care au redactat Codul de procedură penală n-au considerat necesar ca o persoană să poată ataca situaţiile în oglindă - de exemplu, situaţia în care o persoană e condamnată a doua oară pentru aceeaşi faptă nu putea fi motiv de recurs.
Pe de altă parte, cu toate neajunsurile prescripţiei penale, nu poate fi tolerată într-o societate o condamnare pentru fapte prescrise.
După ce au respins mai multe excepţii identice, judecătorii CCR au pronunţat, în sfârşit, o decizie firească. Cu toate acestea, nu toţi au fost convinşi, întrucât, potrivit comunicatului, decizia a fost luată nu cu unanimitate, ci doar cu majoritate. Nu putem fi decât nerăbdători să citim "doctele" opinii separate ce urmează...