La începutul săptămânii trecute, societatea românească a fost luată prin surprindere de „demisia” Președintelui „în funcție” și investirea unui Președinte interimar, situație în care apreciez că se impun precizări cu privire la atribuțiile concrete ale acestuia din urmă.
Potrivit dispozițiilor constituționale, președintele Senatului devine Președinte interimar în caz de demisie, deces ori suspendare a președintelui în funcție, situație în care este obligatorie organizarea de alegeri prezidențiale în termen de trei luni de la data vacantării funcției prezidențiale.
Cu alte cuvinte, Președintele interimar poate rămâne în funcție doar un pic mai mult de trei luni, adică până la depunerea jurământului președintelui nou ales, după ambele tururi de scrutin și parcurgerea procedurii constituționale de validare a mandatului noului Președinte.
Președintele interimar are aproape toate prerogativele unui președinte „deplin”, excepțiile fiind următoarele: nu poate dizolva Parlamentul, nu poate adresa mesaje Parlamentului și nu poate convoca referendum pe teme de interes național.
Ca atare, Președintele interimar poate refuza promulgarea unor legi pe care le apreciază ca fiind neavenite, poate participa la ședințele de Guvern și poate numi sau revoca miniștri la propunerea primului-ministru.
Potrivit unei decizii a Curții Constituționale, Președintele interimar poate refuza, o singură dată, propunerea primului-ministru pentru numirea unui ministru. De asemenea, în caz de demisie sau demitere a Guvernului, Președintele interimar desemnează un nou candidat la funcția de prim-ministru.
O atribuție importantă a actualului Președinte interimar va fi desemnarea unui judecător la Curtea Constituțională, în luna mai, când expiră mandatul a trei judecători constituționali, ceilalți doi urmând a fi desemnați de Senat și de Camera Deputaților.
Președintele interimar este liber să acorde grațieri și poate decora pe cine dorește. În materia politicii externe, Președintele interimar poate numi și rechema orice ambasador român și va reprezenta Statul Român în relațiile internaționale la cel mai înalt nivel.
În materie de apărare, Președintele interimar poate convoca oricând Consiliul Suprem de Apărare a Țării pentru a lua orice măsuri necesare apărării sau siguranței naționale.
În fine, Președintele interimar are și atribuții concrete în situații de urgență, însă sperăm ca o asemenea atribuție să nu fie necesar a fi exercitată. Mai ales că actualul deținător al funcției are suficiente alte provocări cărora trebuie să le facă față.