Denumit pompos Centru Medical, dispensarul din Ciumeghiu s-a vrut a fi cel mai modern din judeţ. Însă pentru că a fost construit de mântuială, cu bani puţini şi muncitori necalificaţi, în loc să fie motiv de fală pentru localnici a ajuns de râsul lumii.
La doi ani de când a fost dat în folosinţă, prin acoperiş intră apa, iar o parte din tavanul interior e sprijinit cu un dulap. E "meritul" primarului Gheorghe Huple, care s-a zgârcit la bani într-atât încât i-a pus unei clădiri noi un acoperiş care se folosea acum 100 de ani.
Vise măreţe...
Ideea amenajării în Ciumeghiu a unui centru medical de permanenţă pentru localnici, dar şi din celelalte două sate ale comunei, Ghiorac şi Boiu, a fost lansată în 2009 de primarul PDL Gheorghe Huple, reales sub aceleeaşi culoare politică şi la alegerile locale din vara trecută. Cuprinzând o farmacie, un cabinet stomatologic, cabinete pentru medicii de familie şi săli de tratament, centrul urma să transforme Ciumeghiul în comuna cu cea mai modernă unitate medicală de acest gen din Bihor.
Tot în 2009, Primăria a comandat proiectul care a fost executat de o firmă de arhitectură din Oradea după indicaţiile lui Huple. Care, după cum recunoaşte edilul, a optat "pentru soluţii tehnice cât mai ieftine". Motivul îl explică chiar el. "Investiţia a fost suportată doar din bugetul local, deci banii trebuiau drămuiţi cât mai bine". Tot tăind din buget, edilul se laudă că a redus costul construcţiei la puţin peste 5,3 miliarde de lei vechi, deşi primele calcule o estimau la 8 miliarde.
... idei nătăfleţe
Toate propunerile lui Huple au fost aprobate de Consiliul Local de atunci, iar lucrările la dispensar au început în primăvara lui 2009 fără ca cineva să obiecteze împotriva lucrurilor gândite pe de-a-ndoaselea. Şi asta pentru că, vrând să împuşte trei iepuri dintr-un foc - să ridice o construcţie şi mare, şi durabilă, şi ieftină - Huple a realizat întreaga lucrare, de la temelie la acoperiş, "în regie proprie, cu angajaţii Primăriei", adică un zidar-zugrav-faianţor, un buldo-excavatorist şi încă vreo trei oameni buni la toate, care au lucrat cum s-au priceput. Singurele executate de specialişti au fost instalaţiile electrice, sanitare, de canalizare şi termice, respectiv finisajele interioare: tavane false şi pardoseli.
Apoi, în loc să opteze pentru folosirea unor plăci din beton armat, solide şi apte să asigure o bună etanşeizare, pentru tavanul clădirii, primarul a ales structuri de lemn antifonat cu vată minerală, îmbrăcate în interior cu plăci de rigips. A făcut economie şi la acoperiş, preferând nu unul cu scânduri, înfoliate în plastic, peste care vin montate ţiglele, aşa cum se practică la toate construcţiile noi, ci altul mai simplu: pe stinghii de lemn şi fără folie protectoare, ca la casele de acum un secol. Ce-a ieşit se vede azi...
Tavan într-o rână
Inaugurat în ianuarie 2011, dispensarul a funcţionat 2 ani fără să se observe viciile de construcţie. Au mai căzut plăci de faianţă şi gresie, s-au mai desprins lambriuri, dar nu mai mult. Asta până în decembrie anul trecut. Când, din cauza modului precar în care a fost izolat acoperişul, viscolul a umplut podul cu zăpadă. Topindu-se, aceasta s-a infiltrat prin tavanul fără nicio hidroizolaţie în sala de aşteptare şi în farmacie, umflând rigipsul care a absorbit apa ca un burete. Iar de atunci, pe o suprafaţă de cel puţin 20 metri pătraţi, chiar la intrarea în dispensar, tavanul e atât de crăpat încât, dacă n-ar fi sprijinit cu un dulap, s-ar desprinde şi ar cădea în capul pacienţilor.
"N-am văzut aşa ceva în viaţa mea! Clădire nouă şi-i pică tavanul...", se minunează Andrei Roxin, unul dintre localnicii adunaţi la "circă" să vadă dulapul ce sprijină tavanul. "Cine ştie ce-o fi făcut primaru' cu banii, că asta-i treabă de cârpaci", comentează şi nana Veronica.
"Nicio problemă"
Nemulţumit e şi doctorul Călin Butaru, care închiriat dispensarul pentru cabinete şi farmacie. "Primarul a promis că va trimite oameni să repare, dar încă nu s-a întâmplat", zice Butaru, necăjit că plăteşte pentru un spaţiu pe care nu-l poate folosi la capacitate maximă şi în condiţii normale.
Deşi recunoaşte că e nefiresc ca într-o clădire nou-nouţă să curgă apa prin tavan, infiltraţiile compromiţând atât confortul, cât mai ales siguranţa, primarul Gheorghe Huple minimalizează situaţia dând vina ba pe vreme, ba chiar pe medici. "Când viscoleşte, şi la mine acasă intră zăpadă în pod şi apă prin tavan. Nu-i nicio problemă, se usucă! Medicii trebuiau să cureţe zăpada din pod, nu s-o lase acolo, şi atunci nu se ajungea aici".
Nu de aceeaşi părere e Viorel Ilie (foto), unul dintre cei patru consilieri locali USL care îi cer socoteală primarului: "E clar că s-a gândit prost, s-a lucrat prost şi s-au aruncat bani publici pe o lucrare slabă". "Reparăm noi!", promite Huple. Deşi, în loc să repare ce tocmai a construit, poate mai bine făcea bine din start...