"Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult atâtor de puţini". E traducerea unei celebre spuse a premierului Marii Britanii, Winston Churchill, lăudând în al Doilea Război Mondial piloţii militari care au reuşit să oprească puternica flotă aeriană germană, în bătălia Angliei.
În Bihor, astăzi, într-un război atipic, cu un inamic invizibil, cei puţini sunt - a subliniat-o şi primarul Oradiei, Ilie Bolojan - cadrele medicale, dar şi forţele de ordine, care au grijă ca virusul să nu aibă şansa să se extindă. "Azi, soarta oraşului e în mâna oamenilor în combinezoane de protecţie", a spus edilul. BIHOREANUL vă prezintă în exclusivitate cine sunt aceşti oameni, ce înseamnă viaţa în linia întâi şi cum o trăiesc ei.
Fără ezitare
Chiar dacă nu primesc valuri de aplauze, aşa cum se întâmplă în alte ţări, cadrele medicale din Bihor - cea mai importantă resursă în lupta împotriva Covid-19 - îşi fac treaba fără ezitare. După primele cazuri confirmate, Spitalul Municipal din Oradea a fost transformat în spital Covid şi organizat pe mai multe secţii: urgenţe, laborator, suspecţi, confirmaţi, pneumologie şi terapie intensivă. Autorităţile locale au pus la dispoziţia cadrelor medicale din prima linie camere de hotel în care pot sta departe de familii pentru a nu risca să le contamineze.
Poate cea mai dificilă muncă este, în această perioadă, la secţia de Terapie Intensivă din Spitalul Municipal, unde pacienţii sunt în stare critică, fiind intubaţi, iar medicii şi asistentele încearcă să le salveze vieţile. Lucrează cu toţii o săptămâna da, o săptămână ba, în ture diferite, şi sunt testaţi la ieşirea din tură. "Munca la terapie intensivă e grea oricum, nu doar în pandemie. Dar asta am vrut să facem", povesteşte BIHOREANULUI un medic rezident din secţia ATI de la Municipal.
Pe viaţă şi pe moarte
Când intră în secţii, atât medicii cât şi asistentele sunt echipaţi cu halate, botoşei, combinezoane, bonete, mai multe perechi de mănuşi, ochelari şi câte o mască FFP2, peste care mai pun încă una simplă. Deşi îi fac să se simtă în siguranţă, costumele nu sunt uşor de purtat, mulţi spunând că se simt ca în saună. "În primele 5 minute eşti deja transpirat, e foarte greu să stai cu orele. Eu mă concentrez pe ce am de făcut. Mă copleşeşte munca şi uit, cumva, că mi-e foarte cald", spune doctorul.
Intervenţiile medicale în sine sunt şi ele o mare provocare. Bolnavii intubaţi şi ventilaţi au nevoie de grijă şi supraveghere continuă. "Sunt intervenţii care necesită mare precizie: intubarea, să pui o linie venoasă, resuscitările... Sunt toate mai greu de făcut cu acele echipamente şi cu 3-4 perechi de mănuşi, dar reuşim", povesteşte doctorul.
Între ei, se recunosc fiindcă şi-au scris numele pe costumele "de cosmonaut" şi, uneori, după voce, deşi nu aud prea bine din cauza bonetei şi a capişonului. La ieşirea din tură, obligatoriu se decontaminează şi fac duş. Totuşi, pe faţă şi după urechi le rămân urme adânci de la măşti şi ochelari, iar pielea de pe mâini parcă le-a stat înmuiată în apă.
Voluntare în luptă
Chiar şi aşa, nu dă nimeni în spate. Din contră. Un lucru mai puţin ştiut este că la secţia de Terapie Intensivă a spitalului Covid lucrează şi 5 asistente care s-au oferit voluntar să fie transferate de la ATI-ul Spitalului Judeţean. "Aşa am simţit, n-am stat pe gânduri. Era nevoie de ajutor", mărturiseşte BIHOREANULUI una dintre ele.
În timpul turelor, spune asistenta, cea mai rea e setea. "E foarte cald şi timp de 6 ore nu poţi să bei nicio gură de apă. Înainte de intrare trebuie să calculezi cât bei, fiindcă în costum nu poţi merge la baie", povesteşte ea. Dar, pe de altă parte, nu simte frica de contaminare. "Faptul că am costumul îmi dă siguranţă şi nu mă tem că m-aş putea contamina. Sincer, la noi condiţiile sunt foarte bune, atât în ce priveşte echipamentele, cât şi circuitele".
Starea de spirit a cadrelor medicale e bună, însă asta nu înseamnă că nu sunt şi momente dificile. "Există cu siguranţă un impact emoţional. A fost când am şi plâns. Te gândeşti, totuşi, când moare un tânăr de 30 de ani, cum e posibil? O colegă a trecut şi ea printr-o situaţie specială: a avut pe terapie intensivă, în stare critică, un pacient pe care-l cunoştea...", povesteşte asistenta.
"Frica e normală"
După ce până de curând a coordonat secţia de suspecţi, dr. Andrei Csep conduce acum una dintre secţiile cu pacienţi Covid pozitivi de la Municipal. "La suspecţi a fost infernal, nu stăteai 5-10 minute. Toţi cei cu febrilitate sau care tuşeau, cu o radiografie cu simplă pneumonie, erau trimişi la noi fiindcă nu se putea risca internarea lor în alte secţii. Am avut şi pacienţi cu politraumatism din accident de maşină sau cu infarct stentat", spune medicul.
La secţia Suspecţi a fost adus la un moment dat şi un bărbat în cătuşe, dar şi un bătrânel cu demenţă, mărturiseşte un alt cadru medical. Provocări există, deci, la tot pasul.
Pe secţia de confirmaţi pe care o conduce acum, dr. Csep are de-a face cu bolnavi cu forme medii de Covid-19. Au febră, tuse seacă, dificultăţi moderate de respiraţie, pierderi ale mirosului şi gustului. "Cei cu forme mai grave, sigur, sunt speriaţi, pun tot felul de întrebări, vor să ştie cât au saturaţia oxigenului în sânge. Cei cu forme medii sunt mai degrabă nerăbdători, ne întreabă în fiecare zi când le luăm din nou probă pentru teste, când pot pleca acasă", spune el.
În ce priveşte starea de spirit a echipei sale, medicul afirmă că este bună. "Frica e normală, e o frică de necunoscut. Nu ne-am mai întâlnit cu acest virus", spune dr. Csep, care subliniază, însă, că managerul Gheorghe Carp, prefectul Dumitru Ţiplea şi primarul Ilie Bolojan au ştiut să gestioneze criza, astfel că în spital nu au fost probleme nici cu echipamentele, nici cu organizarea.
Un echilibru dificil...
În linia întâi sunt şi cei de la SMURD şi unităţile de primire a urgenţelor de la Municipal şi Judeţean. "Noi tratăm toţi pacienţii ca posibili suspecţi. Aflăm doar a doua sau a treia zi dacă au fost confirmaţi. Zilnic trec prin UPU 10-20 de pacienţi suspecţi", explică dr. Hadrian Borcea (foto), coordonatorul UPU-SMURD Bihor.
La Urgenţele de la Municipal şi Judeţean s-au creat circuite speciale, astfel încât riscul de infecţie, atât al pacienţilor cât şi al medicilor, să fie minim. "Munca în urgenţă este într-un echilibru destul de dificil de menţinut. E o combinaţie între siguranţa personalului şi calitatea asistenţei medicale", spune medicul.
Şi în rândul urgentiştilor sunt "foarte puţine temeri", asigură dr. Borcea. "E foarte bună starea de spirit. Toată lumea e pro-activă, nimeni nu se dă în lături. Ceea ce îi scoate puţin din ritm este noul mod de lucru. E un ansamblu de măsuri care ne-au cam schimbat viaţa", adaugă acesta. La fel ca alţi colegi, cei care lucrează la Urgenţe au avut de făcut încă un sacrificiu: şi-au regrupat familiile, astfel încât locuiesc singuri în această perioadă.
Apărătorii Bihorului
Nu doar personalul medical îşi aduce contribuţia decisivă în lupta anti-Covid, ci, în Bihor poate mai mult ca-n alte judeţe, şi angajaţii MAI. "Faţă de oamenii din ISU, Jandarmerie, Poliţie şi Poliţie de Frontieră am o stimă deosebită, pentru că dacă ei nu şi-ar fi executat misiunile, azi am fi un judeţ focar de infecţie", spune dr. Gheorghe Carp, coordonatorul spitalelor din judeţ.
Situat la graniţă, în Bihor au intrat, prin Borş, mii de români întorşi de prin Europa, unii infectaţi cu coronavirus. Dacă n-ar fi fost triaţi şi ar fi fost lăsaţi în comunitate, "consecinţele ar fi fost înfiorătoare", spune dr. Carp. Forţele de ordine s-au organizat să-i ducă în centrele de carantină din Bihor pe bihoreni, iar pe cei din alte părţi să-i escorteze până la limita de judeţ, de unde au fost preluaţi de alte echipaje. "Am făcut şi 600 de kilometri într-o zi, mergând cu mai multe ture de oameni întorşi din străinătate", spune un jandarm.
Munca la frontieră
Poliţiştii de frontieră au avut parte de provocări grele, mai ales când românii se întorceau în valuri. "Pentru noi, fiecare persoană care trece frontiera e posibil să fie purtătoare de virus, aşa că ne protejăm. A existat o îngrijorare, dar nu teamă. Din fericire, niciun coleg nu s-a îmbolnăvit", spune agentul şef principal Alin Rus (foto), din cadrul ITPF Oradea.
Tot în Borş, spre exemplu, comisarul Flaviu Iova şi agentul principal Teodor Stanciu, din cadrul IPJ Bihor, au avut misiunea de a-i organiza în convoaie pe cei sosiţi în ţară, cu maşini sau pe jos. "Au fost şi situaţii delicate. Oamenii vin după sute de kilometri, după nopţi nedormite, nemâncaţi, e normal să existe irascibilitate. Dar am comunicat cu ei şi au înţeles situaţia", spune comisarul Iova.
Unii care au venit pe jos, fără bani, fără merinde, au trebuit să rămână cu orele în corturi până s-au organizat transporturi spre alte judeţe. Poliţiştii au fost cei care au apelat la ONG-uri, pentru a le oferi o masă caldă.
La datorie!
Misiuni extrem de importante au şi jandarmii bihoreni. Ei nu doar că însoţesc, alături de poliţişti, convoaiele cu români sosiţi din străinătate, ci păzesc cele 10 centre de carantină, unele găzduind mai nou şi persoane confirmate cu coronavirus. Şi, deşi nu le place să o recunoască, nu e cea mai simplă treabă.
În special ultimele valuri de bihoreni repatriaţi au pretenţii exagerate, se agită că vor afară, nu au răbdare să aştepte rezultatele testelor. Totuşi, n-a fost niciun caz în care vreo persoană să "scape" în comunitate. "Purtăm mască, mănuşi, iar când trebuie să intrăm pe etajele centrelor îmbrăcăm şi combinezon", spune plutonierul adjutant Eduard Popescu (foto). N-a avut de-a face cu răzmeriţe, dar trebuie să le explice des carantinaţilor de ce e important să rămână acolo.
De la debutul epidemiei, plutonierul Ciprian Mladin şi-a izolat soţia însărcinată şi copilul alături de părinţi, la ţară. Rămas singur, se concentrează pe serviciu. Săptămânile trecute a avut de-a face cu un tânăr care, vrând să plece din centru, i-a înjurat pe jandarmi şi chiar a scuipat în direcţia lor. "A fost agitaţie continuă până înainte de Paşte. Temeri au existat la început, dar nu poţi să te izolezi în casă şi să te rogi să nu vină virusul. Nu în meseria noastră!", spune militarul. În afara turelor, alături de alţi colegi, jandarmi şi poliţişti, din clubul moto Blue Knights România, Ciprian livrează medicamente orădenilor vulnerabili, care s-ar expune prea mult dacă ar ieşi din casă. Îşi păzeşte, deci, semenii şi în timpul liber!
Toţi cei implicaţi sunt conştienţi că lupta anti-Covid continuă, dacă nu cumva e încă la început. Şi, până la urmă, este un război căruia nimeni nu-i poate anticipa clar deznodământul. Dar, cu asemenea oameni, sunt şanse bune să-l câştigăm...
OAMENI DE BINE
O comunitate unită
În lupta împotriva răspândirii Covid-19, angajaţii Direcţiei de Asistenţă Socială Oradea sună sute de persoane vârstnice din oraş, iar celor care au nevoie le fac cumpărături de alimente şi medicamente. Tot cei de la DASO se asigură că persoanele fără adăpost au ceea ce le trebuie la azilul de pe strada Gutenberg.
Muncii de binefacere în perioada pandemiei i s-au alăturat numeroase ONG-uri, între care asociaţiile înfiinţate pe lângă episcopiile din Oradea: Filantropia, Caritas Eparhial şi Caritas Catolica. Acestea ajută persoanele vulnerabile în special cu mâncare. Alte asociaţii, cum ar fi Fundaţia Comunitară şi D’Apetresii, fac viziere pe care le donează spitalelor.
De asemenea, mulţi bihoreni, între care oameni de afaceri, s-au solidarizat cu eforturile autorităţilor şi au donat milioane de lei pentru achiziţia de echipamente şi aparatură medicală pentru Spitalul Municipal şi nu numai.