Suntem în Săptămâna Patimilor, săptămână care ne propune un urcuş duhovnicesc spre marele Praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos din morţi. Patimile, moartea şi Învierea fac parte din destinul pământesc al lui Iisus, din momentul în care în sfatul Sfintei Treimi s-a hotărât trimiterea Lui pe pământ, în trup omenesc, pentru a-şi asuma firea noastră umană din Fecioara Maria şi a lua asupra Lui păcatele noastre, pentru a ne repune în demnitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu, prin refacerea ontologică a firii noastre umane alterate de păcat.
Toate acestea au fost descoperite de Dumnezeu profeţilor Vechiului Testament, care le-au transmis contemporanilor lor. Iisus Însuşi le-a cunoscut dinainte, spunând deseori ucenicilor Săi că toate trebuiau să se împlinească aşa cum fuseseră rânduite (Luca 24, 25-27).
Profetul Isaia, cu multe sute de ani înainte, a descris chipul lui Iisus din timpul Patimilor: "Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni... El fusese străpuns pentru păcatele noastre... şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat" (Isaia 53, 3-5). Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a anunţat Patimile, moartea şi Învierea, când încă era în viaţă (Matei 17, 22-23). Evenimentele petrecute acum aproximativ 2000 de ani Biserica le actualizează prin Deniile din Săptămâna Patimilor la care fiecare credincios este chemat să participe.
Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului a culminat cu slăvita Sa Înviere din morţi. Învierea Lui Hristos este temelia credinţei creştine, chezăşia credinţei în propria noastră înviere şi nemurire. Sfântul Apostol Pavel afirmă cu toată tăria că "toţi vom învia" (I Cor. 15,22). Învierea Domnului a stat la baza propovăduirii Evangheliei de către Sfinţii Apostoli la toate neamurile. Ziua Învierii este Ziua Bucuriei. De aceea Biserica ne cheamă ca "unul pe altul să ne îmbrăţişăm; să zicem fraţilor şi celor care ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere".
Ion Alexandru Mizgan
Preot ortodox