Satul bihorean Coleşti a fost în sărbătoare, în weekend. Zeci de turişti au descins în mica localitate aparţinătoare de Vaşcău, doar ca să se dea cu bicicletele pe un traseu lung de 25 de kilometri ori să bată la pas împrejurimile satului.

De toate vârstele

Startul s-a dat sâmbătă la prânz, când biciclişti de toate vârstele, chiar şi bebebluşi de câteva luni purtaţi de părinţi în scaune anume concepute, au pornit la pedalat. În total, au pedalat aproape 60 de biciclişti, cei mai mulţi dintre ei orădeni, şteieni sau beiuşeni care au mers pentru întâia dată în Coleşti.

Traseul a trecut pe dealurile şi dolinele din satele Coleşti, Izbuc şi Călugări, cu un popas mai lung la Mănăstirea Izbuc. Bicicliştii au fost întâmpinaţi de călugări, care le-au făcut un tur al mănăstirii, ca să-i "încarce" sufleteşte, iar apoi i-au revigorat şi trupeşte, oferindu-le sendvişuri, gogoşi şi apă rece de izvor.

De asemenea, şi natura s-a îngrijit de ei: pe parcursul traseului care a durat peste patru ore, în câteva rânduri căldura dogorâtoare a fost înlocuită de ploi scurte şi răcoroase. Nu s-au plâns, însă, ba chiar mulţi dintre ei au recunoscut că ploaia le-a prins bine, dându-le energie şi ajutându-i să se bucure şi mai tare de peisajele pitoreşti prin care au trecut.

Turiştii care au urcat în Coleşti, dar nu au mers la pedalat, au rămas la căminul cultural din sat, unde au putut vedea femeile din sat sau din comune vecine torcând lâna şi făcând bijuterii din mărgele colorate, au putut urmări un meşter în sculptatul lemnului sau au putut degusta şi cumpăra din bunătăţile tradiţionale întinse pe mese, precum brânzeturi, caşuri și dulceţuri. Două produse aparte au fost zama de pitonci (ciuperci - n.r.) și tradiționala plăcintă de foi specifică zonei Beiușului, realizată după o metodă veche și inedită: aluatul, împreună cu compoziția, este rulat de două gospondine, cu ajutorul feței de masă!

Spectacol... bovin  

Un moment al serii de sâmbătă, firesc pentru locuitorii din Coleşti, i-a uimit pe turişti: în "tăul" din centrul satului, adică un soi de lac mai mic, au venit la scaldă, de pe dealuri, zeci de bivoli şi bivoliţe. Necuvântătoarele s-au scăldat nestingherite de aparatele de fotografiat ori de exclamaţiile de mirare ale orăşenilor care rar au ocazia să le vadă în relaxare.

Apoi, pentru toţi turiştii, dar şi pentru localnici, a început "spectacolul gastronomic": fiecare a primit gratuit o porţie de bogracs gătit la ceaun, chiar pe malul tăului, de un bucătar trimis de Primăria Vaşcău, de care aparţine satul Coleşti.

Ziua de sâmbătă nu putea să se încheie fără muzică: tot alături de localnici, turiştii s-au adunat în jurul unui foc şi au cântat alături de chitaristul YoYo, venit anume de la Cluj Napoca. Cei care au rămas peste noapte în Coleşti au dormit fie în casele localnicilor, fie la cort.

La pas

Duminică, turiştii au fost invitaţi la un nou traseu, de data aceasta la pas. Avându-i drept ghizi pe soţii George şi Larisa Hoţopan, tineri care de câţiva ani s-au mutat în Coleşti, oamenii au vizitat întâi Peştera din Valea Popii, iar apoi au urcat spre Vârful Sfaraş. Cum însă traseul s-a dovedit prea lung şi anevoios pentru turişti, ghizii nu i-au mai dus până la vârful cel mai înalt din zonă, ci într-un alt punct de belvedere, mai accesibil. Chiar şi aşa, s-a mers la pas mai bine de patru ore.

Pentru că au îndurat căldura şi efortul, toţi turiştii au fost răsplătiţi cu o masă copioasă. Bucătar a fost spaniolul Quim Rueda Pilar, ajutat de soţia lui, Ioana. Cei doi s-au mutat şi ei în Coleşti în urmă cu cinci ani, dornici, la fel ca şi familia Hoţopan, să trăiască o viaţă liniştită, aproape de natură. În farfuriile celor care i-au trecut pragul, Quim le-a pus supă-cremă de nuci verzi şi legume, paste cu tocăniţă de bivoliţă, carpaccio de păstrăv şi, drept desert, supă macedoneană, adică făcută din mai multe feluri de compoturi, şi tort de bezea.

De altfel, cele două familii de tineri au şi organizat întregul eveniment, alături de Agenţia de Management al Destinaţiei Bihor, tocmai pentru a pune şi satul lor pe harta turistică a Bihorului.

Înainte de lăsatul serii, toţi turiştii au plecat din Coleşti, mai cu seamă că cei mai mulţi dintre ei au avut cale lungă de făcut până la Oradea, pe DN 76, un drum care nici măcar aspect de şosea comunală nu are. Cu toţii au plecat însă încântaţi de ce au văzut şi trăit la Coleşti, un sat anonim pentru mulţi bihoreni, dar care are ce arăta.