Profesorul Adrian Hatos, conducătorul Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din Oradea, a fost numit membru al Consiliului Național al Cercetării Științifice, principalul organism consultativ al statului în domeniul evaluării cercetării.
Numirea a fost făcută printr-un ordin al Ministerului Educației și Cercetării, a anunțat, miercuri, Universitatea din Oradea.
Va reprezenta științele sociale
Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS) este format din 28 de cercetători și oferă Ministerului Educației și Cercetării expertiză pentru elaborarea politicilor și programelor de finanțare a cercetării.
Printre atribuțiile Consiliului se numără stabilirea standardelor și criteriilor pentru evaluarea activității științifice, selectarea programelor de cercetare finanțate din fonduri publice, precum și evaluarea revistelor, editurilor și organizațiilor de cercetare.
Adrian Hatos va reprezenta în cadrul Consiliului domeniul științelor sociale, care include, între altele, sociologia, psihologia, științele educației, științele politice și comunicarea.
Profesorul orădean a remarcat că reprezentantul acestor domenii a fost desemnat la aproape doi ani după începerea mandatului celorlalți membri ai CNCS. „Acest lucru spune destul de multe despre poziția acestor domenii ale cunoașterii în câmpul general al cercetării științifice din România. Voi încerca, evident, să îmbunătățesc această situație și prin activitatea mea din CNCS”, a transmis Adrian Hatos.
Critici privind finanțarea
Universitarul consideră că una dintre principalele provocări ale Consiliului va fi construirea unui sistem corect de evaluare a cercetării, care să țină cont de diferențele dintre domenii și să nu reducă valoarea activității științifice la punctaje bibliometrice.
În opinia sa, CNCS trebuie să răspundă și noilor provocări privind știința deschisă, integritatea cercetării, folosirea inteligenței artificiale și impactul social al rezultatelor obținute.
Adrian Hatos atrage însă atenția că cea mai mare dificultate cu care se confruntă cercetarea românească rămâne lipsa finanțării.
„Principala problemă a cercetării din România este subfinanțarea gravă, atât din partea sectorului public, cât și din partea celui privat. Aceasta produce instabilitate, un exod al cercetătorilor și erodarea constantă și sigură a resursei de creativitate și inovare din România”, a declarat profesorul orădean.