O carte grea, şi la propriu, şi la figurat. Aşa a fost caracterizată teza de doctorat a jurnalistului şi profesorului orădean Ioan Laza, intitulată "Anatomia cenzurii comuniste - O perspectivă asupra Revistei Familia (1966-1977) şi prezentată vineri la Universitatea din Oradea.
Lector al Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, unde le predă studenţilor de la Jurnalism, Laza a făcut o cercetare laborioasă pe tema cenzurii din perioada comunistă, aplecându-se, la studiul de caz, pe 11 ani de apariţii ai Revistei Familia.
"Obiectivul esenţial al tezei este reflectarea modului în care au funcţionat structurile de cenzură şi a relaţiilor dintre structurile locale de cenzură şi colectivul redacţional", a declarat Ioan Laza, explicând şi că teza valorifică şi experienţa sa personală de jurnalist, lucrând vreme de 4 ani, între 1978 şi 1982, ca ziarist la Crişana.
Lucrarea arată cum cenzorii orădeni din perioada analizată considerau Revista Familia "domeniul cel mai vast şi mai dificil prin problematica pe care o ridică", întrucât erau slab pregătiţi pentru creaţiile publicate aici. Drept urmare, de multe ori poeziile, de pildă, erau eliminate de cenzori cu o motivare sumară ori chiar fără argumentaţie, ceea ce dovedea lacunele lor în critica liricii. "Miza cenzurii era de a anihila orice cale de acces a mesajului potrivnic regimului. (...) Cenzura s-a dovedit o pârghie esenţială a partidului pentru menţinerea propriei puteri", a concluzionat doctorandul, care a precizat şi că are de gând să-şi continue cercetarea.
Teza a fost lăudată de membrii comisiei de doctorat, mai precis de filologul clujean Ilie Rad, profesorul Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare Marian Petcu şi istoricul orădean Ion Zainea. "Nu cred că o să mai am în următorul deceniu ocazia să citesc o teză atât de serioasă", a spus Rad.