Aveam o vecină mai veninoasă de felul ei, care îmi căuta mereu nod în papură. Când mă vedea cu câinele la plimbare striga din depărtare să nu mă apropii că o linge animalul pe picioare. De obicei nu îi răspundeam, dar într-o seară n-am mai rezistat, iar discuţia a escaladat. A apărut în schemă fiul femeii, un tip cu maieul umflat, care mi-a prezentat un program complex de fandări şi figuri de jiu jitsu din filmele de la Pro TV, dar şi soţul, care, stupoare!, a sunat la Poliţie. Eram pregătit să merg la teatru, riscam să întârzii, dar am hotărât că ar fi fair play să îi aştept pe oamenii legii.
Au sosit doi poliţişti cu un Logan. Femeia urla ca din gură de şarpe, soţul făcea timid vocea a doua, fiul executa flotări pe trotuar, eu încercam zadarnic să mai strecor un contra-argument... După ce m-a legitimat şi a audiat părţile, poliţistul a declamat sever: "Gata! Domnu' vine cu noi!". Femeia şi familia au jubilat, în timp ce eu urcam perplex pe bancheta din spate. După vreo 50 de metri, poliţistul s-a întors şi mi-a întins buletinul: "Trebuia să vă iau de acolo, că altfel nu se termina bine. O ştim pe femeie. Are ceva probleme psihice. Unde mergeţi?". "Păi eu trebuie să ajung la teatru, că e spectacol de la 7". "Sunteţi actor?". "Nu, spectator". "Vă ducem noi până în centru".
Peste câteva minute, coboram din maşina Poliţiei mai şocat decât urcasem, impresionat de ingenioasa rezolvare a cazului. Ca un adevărat specialist în psihologie, poliţistul pusese capăt unui conflict de cartier într-un mod genial, care mulţumise pe toată lumea - femeia mă credea pedepsit exemplar, eu scăpasem de gura ei şi am ajuns la teatru în timp util, iar poliţiştii şi-au uşurat tura dezamorsând o situaţie care putea genera mânie şi scandal. N-am avut toate cuvintele la mine pentru a le mulţumi pentru demonstraţia de înţelepciune.
La 10 ani de la păţania mea, un poliţist orădean de la Ordine Publică a reţinut abuziv un cameraman amator care filma Catedrala Ortodoxă din Centrul Civic. Sub pretextul revoltător că "trotuarul este proprietatea Bisericii", Nea Prostache a percutat fără să clipească la ordinul unui preot şi şi-a făcut uniforma şi instituţia de ruşine.
Şeful lui a fost nevoit să-şi prezinte scuze pentru incident, iar o comisie îl cercetează acum pe agent pentru modul în care a intervenit. Din cauza unor indivizi ca el, oamenii generalizează şi spun că poliţiştii sunt proşti.
Acum vă rog să faceţi o comparaţie între sluga popii şi poliţistul din prima întâmplare. Încercaţi să le comparaţi abordarea, capacitatea de analiză, modul de acţiune şi de rezolvare a situaţiei. Cât timp nu se va curăţa de astfel de purtători ilegali de creier, indiferent ai cui veri, gineri sau fini sunt, Poliţia va avea parte mereu de evenimente care să alimenteze continuu teoria prostiei poliţiştilor. Ceea ce este profund nedrept. Cât despre Nea Prostache, dacă l-or da afară, să nu-şi facă griji - un loc pentru el se va găsi mereu în sânul Sfintei Biserici.