Noul cod de procedură penală cuprinde, cu caracter de noutate, dispoziţii cu privire la protecţia martorilor ameninţaţi sau vulnerabili. Conform articolului 125 din Noul cod de procedură penală, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi pusă în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninţat şi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecţie prevăzute de lege.

Măsurile de protecţie pot fi aplicate şi martorului considerat vulnerabil. Conform articolului 130 din cod, procurorul sau, după caz, instanţa poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor categorii de persoane: a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârşirii infracţiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului; b) martorului minor. Măsurile de protecţie concrete pe care le poate dispune procurorul în faza de urmărire penală faţă de martorul ameninţat sau martorul vulnerabil sunt următoarele: a) supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare; b) însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; c) protecţia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraţia sa; d) audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.

Declaraţia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa, în condiţii de confidenţialitate.

Măsurile de protecţie pot fi dispuse din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părţi sau a unui subiect procesual principal, şi se menţin pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat.