Problema miasmelor care au năpădit cartierele orădene Ioşia şi Rogerius a devenit şi mai spinoasă. În lipsă de pârghii cu care să acţioneze, joia trecută primarul Ilie Bolojan a cerut tuturor autorităţilor competente în domeniul sănătăţii şi mediului "sprijinul în analizarea situaţiei şi impunerea măsurilor necesare pentru a se respecta dreptul la un mediu sănătos şi pentru locuitorii din cele două cartiere ale municipiului Oradea".
Dar situaţia e aceeaşi şi în Marghita. Dimineaţa, seara şi la sfârşit de săptămână, oraşul e năpădit de putoarea crescătoriei de porci amenajate înspre comuna Viişoara de Nutrisuin Palota, firmă patronată de Iosif Pazuric. Problema datează de 3 ani, iar reclamaţiile curg fără număr, mai ales pe adresa primarului Pocsaly Zoltan, care a decis să scăpe oraşul de mirosuri. A împărţit liste pentru semnături în toate cartierele, pe care apoi le va ataşa la un memoriu cu care va "bombarda" toate autorităţile sanitare şi de mediu.
În oraş, ca-n grajd
Sorin Silaghi, unul dintre reclamanţi, locuieşte la marginea oraşului şi este, deci, printre primii afectaţi de putoarea emanată de crescătoria cu 3 hale de producţie şi o capacitate de 9.000 de capete situată la 2 kilometri de oraş. "Nu ai cum să te fereşti. Împuţeşte până şi lenjeria din dulapuri", se plânge omul. Fost consilier PSD, Silaghi a ridicat în numeroase rânduri problema în Consiliul Local, a făcut demersuri şi la Garda de Mediu, dar degeaba. "Mi s-a răspuns că ferma are acte în regulă. Dar cum sunt în regulă când în oraş pute de-ţi mută nasul?".
Un alt marghitan, Mircea Bichiş (foto), susţine că Nutrisuin nu respectă minimele obligaţii stipulate în autorizaţie. "N-au copaci în jurul batalurilor, n-au paie pe luciul de apă. Am verificat de mai multe ori. Oamenii nu mai pot ieşi din case seara, dimineaţa şi la sfârşit de săptămână. E insuportabil".
Reclamaţii şi de la spital
La fel ca în cazul fermei din Oradea, crescătoria din Marghita deţine autorizaţie de mediu, ceea ce atestă că teoretic respectă normele legale. Autorizaţia obligă societatea să garanteze şi protecţia aerului printr-o serie de măsuri tehnice, precum evacuarea periodicǎ a dejecţiilor de porci şi valorificarea acestora ca îngrăşământ agricol, hrănirea animalelor prin tehnici care reduc nutrienţii din dejecţii, folosirea de substanţe în canalele colectoare care, de asemenea, reduc emisiile de miros. Numeroasele sesizări făcute de locuitori arată însă că problemele persistă şi, practic, respectarea obligaţiilor instituite prin autorizaţie nu este în măsură să scape oraşul de putoare. Asta mai ales că, după cum a constatat şi BIHOREANUL, batalurile de colectare a deşeurilor nu sunt acoperite cu paturi de paie şi nici înconjurate de o perdea de copaci care să reţină, cât de cât, mirosurile.
Primarul oraşului spune că problema e cu atât mai gravă cu cât, recent, disconfortul a fost reclamat şi de directoarea Spitalului Municipal, Bradacs Aliz, în numele pacienţilor. "A venit să-mi spună că bolnavii nu mai pot dormi noaptea de mirosuri. Nu mai ştiu ce să fac", zice Pocsaly, care, ca ultimă soluţie, a început o acţiune de strângere de semnături şi intenţionează să ceară intervenţia autorităţilor de profil.
Porcărie la control
Până acum, 300 de marghitani au semnat listele de "nemulţumiţi". Până ca memoriul să ajungă la destinatari, BIHOREANUL a solicitat o poziţie şefului Gărzii Naţionale de Mediu, Ovidiu Dăescu (foto), iar răspunsul pare încurajator. "În ultimele zile au fost demarate mai multe controale tematice, fiind luată în calcul şi poluarea reclamată periodic de orădeni. Vom căuta măsuri care să tranşeze definitiv situaţia. Despre situaţia din Marghita nu am fost informat până acum, dar vom verifica şi sesizările de acolo", a promis şeful Gărzii de Mediu.
Neputinţa de până acum a autorităţilor de mediu, care invocau că mirosul nu poate fi măsurat, face ca singurele soluţii să rămână ori revizuirea autorizaţiilor, prin impunerea de condiţii mult mai drastice, ori relocarea crescătoriilor, mai ales că aceea din Oradea se află chiar pe terenul oraşului, concesionat societăţii Nutrientul Palota la începutul anilor 90. Relocare cu care oficialii firmei s-au arătat de acord, cu condiţia să primească despăgubiri pentru investiţiile făcute. Întrebarea este, însă, cine îi despăgubeşte pe cetăţenii intoxicaţi de putoare?