Aşa cum arătam şi săptămâna trecută, Noul Cod Civil reglementează detaliat condiţiile în care se poate angaja răspunderea pentru fapta proprie a unei persoane spre deosebire de vechea legislaţie, şi mai mult decât atât, schimbă anumite principii aplicabile în trecut. Noul cod prevede clar condiţiile în care o persoană care provoacă alteia un prejudiciu va răspunde în situaţia în care se afla în legitimă apărare sau în stare de necesitate.

Astfel, articolul 1360 prevede că nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu. Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile cel care a săvârşit o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări. Iar articolul 1361 arată că persoana aflată în stare de necesitate care a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligată să repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză. Dacă în aceste cazuri, fapta păgubitoare a fost săvârşită în interesul unei terţe persoane, cel prejudiciat se va îndrepta împotriva acesteia în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

De asemenea, tot cu caracter de noutate articolul 1364 prevede că îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşite în asemenea împrejurări. Articolul 1367 arată că individul care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care a săvârşit fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a minţii care l-a pus în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. Totuşi, cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător dacă starea vremelnică de tulburare a minţii a fost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe.

Nu în ultimul rând ar fi de remarcat că articolul 1363 prevede că o persoană se poate exonera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranţa publică.