Din cauza rezultatelor din iarnă, mult sub aşteptări, relaţiile dintre conducerea CS Crişul şi Dorina Körözsi, o atletă cu care clubul orădean spera să se mândrească la Olimpiada de la Londra, s-au răcit serios.

Dorina a căzut la mijlocul unei vechi dileme sportive: când cei de la club au vrut, atleta n-a putut, iar când atleta a putut, cei de la club n-au mai mizat pe ea. La cei 30 de ani ai săi, şi-a spus oare sportiva ultimul cuvânt? Dorina spune răspicat că nu: "Nu mă las până nu ajung la Olimpiadă".

Ţintă tare, rezultate slabe

Dorina Körözsi era pariul olimpic al secţiei de atletism de la CS Crişul Oradea pe anul 2012. Semifondista, care aleargă pe distanţa de 800 de metri, era creditată cu şanse de a prinde JO de la Londra. Primul hop l-au reprezentat Grand Prix-urile din cadrul Campionatului Naţional, organizate la începutul acestui an, unde însă rezultatele au fost modeste.

23 Ionel Bungau.jpg"Dorina lucrase înainte cu Ella Kovacs, dar între atletă şi fosta alergătoare de top mondial s-a produs o ruptură. Am mediat cearta şi am decis ca Dorina să rămână la Crişul, dar să lucreze cu un alt antrenor, Károly Kádas. Pe mine, ca şef al clubului, mă interesau rezultatele de top ale atletei în perspectiva că sunt şanse să realizeze un barem olimpic", povesteşte Ionel Bungău (foto), preşedintele CS Crişul Oradea.

Preşedintele, sportiva şi antrenorul au stabilit strategia. La Campionatul Naţional (desfăşurat în ianuarie şi februarie) Dorina trebuia să reuşească să prindă un loc în echipa naţională. Următor pas - şi, de altfel, cel mai important - era să realizeze baremul olimpic (1'59''80), care să o trimită la Londra. Degeaba. Obiectivul n-a fost atins.

Pentru a deveni titulara echipei României, Dorina avea două şanse, în două concursuri, la interval de o săptămână. "Am asigurat indemnizaţia de efort şi am aşteptat rezultatele. La primul Grand Prix a ocupat locul 7. Am zis că se mai nasc astfel de eşecuri, că poate a fost un simplu accident, însă ceva s-a întâmplat fiindcă nici la al doilea concurs Dorina nu a reuşit să se apropie măcar de un loc în naţională, clasându-se, pare-mi-se, pe locul 11", spune Bungău, aflat totuşi în eroare, căci locurile obţinute de Dorina au fost 3, respectiv 6.

"Nu eram pregătită"

Cert este că sportiva n-a putut, atunci, mai mult. "Rezultatele din iarnă au fost previzibile. Am avut o ruptură de tendon parţială şi riscam să-l rup de tot. Am alergat mai mult de conjunctură, pentru că nu eram deloc pregătită", explică Dorina.

Ionel Bungău spune că a insistat ca între cele două concursuri, sportiva să nu mai vină acasă, ca să se menajeze şi să evite un drum obositor. "Vă asigur eu totul, numai pregătiţi-vă pentru al doilea concurs", le-ar fi spus el atletei şi antrenorului. Fără rezultat.

Apoi, cum performanţa n-a apărut şi cum nimeni n-a mai dat un semn de viaţă, oficialii de la Crişul au considerat că fata s-a resemnat după eşec. Au considerat capitolul închis şi şi-au luat gândul de la visul ei legat de Olimpiadă. "Din martie n-am mai ştiut nimic de ea", spune Bungău.

Răbufnirea campioanei

"Ei, nu e chiar aşa!", dă replica antrenorul Kádas. "În martie am primit asigurări că Dorina va fi susţinută în continuare, dar nimic nu s-a concretizat. Eu nu sunt cerşetor. Dar Dorina avea nevoie şi de 5 lei. Pentru un sportiv, acea indemnizaţie de efort contează. Iar doar cu două deplasări la Bucureşti n-ai făcut nimic. Acolo, problema a fost că n-a putut participa la finala naţionalelor fiind accidentată", spune antrenorul, care susţine că Dorina a insistat să se vadă cu oficialii de la Crişul în martie, dar n-a avut sorţi de izbândă.

Chiar dacă a ratat finala naţionalelor de sală, Dorina a continuat să creadă în steaua ei. Împreună cu antrenorul, au luat-o de la capăt, s-au pregătit asiduu, iar medaliile au apărut în scurt timp. Culmea, vârful de formă sportivă a fost atins taman în preajma "Londrei". Dorina a reuşit să ia argintul în proba preferată, 800 m, devenind vicecampioană naţională de senioare cu timpul de 2'03,43'' în finala de la Bucureşti (5 iulie), iar apoi a venit şi titlul de campioană la Balcaniada de atletism, desfăşurată în Turcia, la Eskişehir (21 iulie).

E adevărat, aurul balcanic l-a obţinut cu un timp sensibil mai mare decât cel cu care a luat argintul la naţionale: 2'06,37'', dar n-au fost aceleaşi condiţii. "Nu a fost o cursă rapidă, ci una extrem de tacticizată, în care s-a plecat cu un ritm lent, accentuat abia pe ultima parte a cursei", explică antrenorul Kádas Károly. Una peste alta, orădeanca a venit acasă triplă campioană balcanică: la 800 m, 4x400 m şi cu echipa. Asta, doar pe spezele ei şi ale antrenorului...

Lipsă de comunicare

Kádas şi-a făcut apariţia luni, 23 iulie, în conferinţa de presă a Direcţiei de Sport şi nu în cea a clubului Crişul, răceala părţilor devenind astfel evidentă. "Dorina este o atletă foarte talentată, care mai poate obţine performanţe, chiar dacă unii credeau că la 30 de ani se află la sfârşitul carierei. Acum, în urma ultimelor rezultate, are şanse să participe la Campionatul European de sală din 2013, care va avea loc la Götteborg. Până atunci va avea nevoie de o pregătire serioasă, de stagii şi cantonamente. Rămâne de văzut ce posibilităţi financiare vor exista, pentru că deocamdată este susţinută doar de mine şi soţia mea. Pot spune că ni s-a promis şi nu ni s-a dat", a acuzat antrenorul.

Răspunsul lui Ionel Bungău? "Dorina a avut în iarnă tot sprijinul nostru. Am sperat că va face faţă în sezonul de primăvară. Ni s-a spus că sunt şanse să-şi realizeze baremul olimpic, ceea ce era o mare performanţă, însă nu s-a întâmplat aşa. Iată că a răbufnit acum, devenind triplă campioană balcanică. Ne bucurăm, chiar dacă este puţin cam târziu, referindu-ne la Jocurile Olimpice", a spus preşedintele, precizând că titlurile balcanice nu ajută Crişul cu nimic, de vreme ce nu punctează în clasamentele naţionale de final de an, cele care stabilesc practic bugetul clubului orădean, departamental, susţinut de Minister.

Pe de altă parte, Bungău a evitat să intre în polemici cu antrenorul tinerei. "O vom susţine pe atletă şi pe viitor, însă dorim să stăm la aceeaşi masă, pentru că reprezentăm acelaşi club. Nu ştiu de ce nici Dorina şi nici antrenorul ei n-au venit să avem o discuţie clară despre viitorul acestei atlete", spune Bungău. Păcat că, dincolo de goana după performanţele sportive, nici una dintre părţi n-a "scos" un timp bun la comunicare...

"Londra pentru mine s-a dus. Dar vreau să visez! Nu mi-am spus nicidecum ultimul cuvânt. Obiectivul e Rio 2016. Nu mă las până nu ajung la Olimpiadă"

Dorina Körözsi

VIAŢĂ DE SPORTIV
Cum susţinem performanţa?

Carenţele sprijinirii sportivilor de performanţă se văd şi în cazul Dorinei Körözsi. Beneficiind doar sporadic de indemnizaţii de efort din partea clubului unde e legitimată, atleta e nevoită să îşi caute sponsori şi să muncească pentru a se putea antrena. În cazul ei, Károly Kádas joacă atât rolul antrenorului, cât şi pe cel al sponsorului. El a preluat-o pe Dorina, cu care mai lucrase pe vremea junioratului, din octombrie 2011, încrezător în steaua ei.

"Eu sunt om de afaceri, nu am nevoie de nimic. Am ajutat-o pe Dorina pentru că pur şi simplu ştiam că poate. Dar performanţele din vară m-au costat o groază de bani: vitamine, săruri, echipament etc. Cei de la Crişul nu ne-au anunţat nici măcar de faptul că Dorina a fost selecţionată în lotul naţional, pentru Balcaniadă. Măcar să-i fi plătit biletele de tren", spune tehnicianul. "Mi s-a plătit câteva luni indemnizaţia de efort şi deplasările, apoi domnul Kádas m-a susţinut în performanţă. În paralel şi eu muncesc. Sunt angajată la o sală de fitness, ca instructor de aerobic", completează Dorina.

Victor Mihalcea