Orădeancă get-beget, Nadia Pal a locuit mai bine de un deceniu la Arad. În urmă cu doi ani, s-a reîntors la Oradea, cu cele două fete ale ei cu tot, poate pentru totdeauna. Din primele zile petrecute acasă nu i-a mirosit, totuşi, a bine. "Locuiesc în Ioşia şi sunt zile la rând în care nu pot să ţin geamurile deschise, pentru că afară pute a dejecţii. E inuman!", spune femeia.

Duhorile care acoperă periodic vestul oraşului şi pe care autorităţile nu pot sau nu vor să le oprească au determinat-o pe Nadia să pornească la luptă. Pe cont propriu, tânăra a început o campanie pe care, spune ea, n-o va abandona până când va putea respira în Oradea... 

Asta e...

Nadia locuieşte pe strada Salcâmilor, în Ioşia, în zona cea mai afectată de mirosurile grele pe care curenţii de aer le poartă de la ferma de porcine aflată dincolo de adăpostul de câini Grivei. Când duhoarea ajunge în oraş, Nadia nu are altă opţiune decât să închidă toate geamurile şi să rămână în casă, cu copii cu tot. "Poate că alţii au o rezistenţă mai mare. Dar dacă eşti un om mai sensibil, cum sunt eu, îţi vine pur şi simplu să verşi", spune ea. Uneori, duhneşte zi de zi, alteori doar câte o zi, două pe săptămână.

Cum a fost mulţi ani plecată din Oradea, la început Nadia nici nu ştia de unde vin miasmele. Apoi a aflat că în apropierea oraşului funcţionează o fermă cu 10.000 de porci şi că de vreo cinci ani oraşul e îmbâcsit de emanaţiile acesteia, fără ca autorităţile să reuşească să rezolve problema. "Discutam cu alte mămici în parc pe tema asta şi cel mai mult m-a frapat lejeritatea, fatalitatea cu care îmi povesteau despre Nutripork: că n-ai ce să faci, că nu-i poţi opri, că asta este...", povesteşte Nadia.

Luptă corectă

Poate fiindcă a studiat Jurnalismul, deci are "ochi critic", sau poate pentru că acum lucrează la un ONG care militează pentru democraţie şi drepturile societăţii civile, Fundaţia Romania One, Nadia a refuzat să se resemneze şi să accepte duhoarea ca pe un dat pe care nu-l poate schimba. "Vreau ca eu şi fetele mele să respirăm un aer curat, fără să trebuiască să mă mut. Nu am dovezi ştiinţifice, dar refuz să cred că ceva ce pute aşa nu este nociv sănătăţii noastre".

Cu sprijinul fundaţiei, Nadia a angajat un avocat care s-o ajute. "Nu pentru că vreau să dau ferma în judecată, ci ca să acţionez procedural corect. În final, nici nu ştiu câtă vină poartă ferma şi cât autorităţile, care se fac că nu simt mirosurile", arată ea.

Oradea suntem noi!

La sfatul avocatului, femeia a început să adune semnături de la orădenii nemulţumiţi de mirosuri. Cu ajutorul părintelui Mihai Fechetă de la Centrul Don Orione, campania a început chiar în curtea acestui centru, unde Nadia a lăsat pe o măsuţă o scrisoare pentru toţi trecătorii, plus un tabel unde se puteau iscăli susţinătorii cauzei, într-o lună adunând peste 600 de semnături.

În urmă cu două săptămâni, demersul ei a ajuns şi pe Facebook, pe grupul cetăţenesc "Oradea suntem noi". Aşa a pornit şi o petiţie online, care în 10 zile a fost semnată de peste 2.800 de orădeni. Încă o dovadă că duhoarea îi deranjează pe mulţi, dar şi că puţini sunt dispuşi, aşa cum face ea, să-şi rupă din timp pentru a încerca soluţionarea problemei. "Eu nu văd acest demers ca pe un sacrificiu, ci mai degrabă ca pe o obligaţie faţă de fetele mele", îşi explică femeia "încăpăţânarea".

Dezamăgită de Bolojan

În timp ce campania de colectare de semnături continuă, Nadia a iniţiat şi un dialog cu autorităţile locale. Chiar săptămâna trecută, avocatul ei s-a întâlnit cu reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor şi ai Gărzii de Mediu Bihor, care i-au promis măsurarea calităţii aerului în jurul fermei. "Pot doar să sper că vor fi măsurători corecte", spune Nadia.

Sceptică în legătură cu dorinţa autorităţilor de a rezolva problema, femeia recunoaşte însă că este dezamăgită de primarul Ilie Bolojan, pe care l-a admirat pentru perseverenţa cu care îşi susţine proiectele. "L-am văzut atât de determinat în proiectul referendumului sau în altele, a dovedit că este un om ambiţios, care trece peste orice pentru a-şi îndeplini planurile. Aşa că nu cred că nu putea rezolva această problemă a oraşului, dacă îşi dorea cu adevărat".

Nadia rămâne totuşi încrezătoare şi speră că ceea ce n-au reuşit să facă mai-marii oraşului vor reuşi, până la urmă, cetăţenii de rând...