Ce nu a spus rectorul în cadru festiv, dar anunţă în premieră în interviul acordat BIHOREANULUI, este că ar putea începe restructurarea instituţiei. În ce condiţii, urmează să decidă alături de forul legislativ al Universităţii, Senatul.
Tot în premieră, Bungău explică de ce fiul său nu este student la Oradea, ci în Germania, dar şi dacă bugetul instituţiei va permite sau nu plata salariilor profesorilor şi cercetătorilor.
Cu gândul la restructurare
- Care sunt planurile conducerii Universităţii pentru anul 2014-2015?
- E clar că vrem îmbunătăţirea continuă a calităţii pe zona de învăţământ şi de cercetare. Ne dorim să atragem mai multe fonduri extrabugetare pentru a întări baza didactică şi de cercetare, deci în continuare să scriem proiecte. Va trebui să optimizăm structura de personal şi să pregătim regulamentul de organizare a alegerilor în Universitate. Va exista o comisie mixtă, Senat universitar şi Consiliu de Administraţie, care va stabili numărul de departamente şi de facultăţi. Chiar dacă eu vreau ceva, însă, nu e obligatoriu să se întâmple. În Senat se va decide structura cu care va funcţiona Universitatea începând cu anul 2015/2016.
- Numărul bobocilor s-a redus cu 300 faţă de anul trecut, situaţie ce confirmă un trend început de mai mulţi ani. Cum e afectată Universitatea de continua scădere a numărului de studenţi?
- Se reduc proporţional veniturile din taxe şi sunt specializări care nu se mai desfăşoară începând cu anul I, din cauza criteriului cu minim 20 de studenţi pentru formarea unei grupe. Trendul e dat şi de situaţia demografică, aşa că singura soluţie este să găsim pârghii de a aduce studenţi din afara ţării.
- Specializările unde nu s-a adunat minimul de studenţi le veţi menţine în oferta educaţională?
- Sunt 21 de specializări la studii de licenţă şi alte 11 la masterat. Fiecare facultate va decide dacă va propune desfiinţarea lor.
- Va scădea, proporţional cu cel al studenţilor, şi numărul cadrelor didactice? Are Universitatea prea mulţi angajaţi raportat la numărul de studenţi?
- Un optim mediu este de 15 studenţi la un cadru didactic titular. Noi avem 1.051 cadre didactice titulare la aproape 15.000 de studenţi, dar şi aproximativ 1.000 de rezidenţi şi alţi cursanţi la Departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic. Asta nu înseamnă că numărul angajaţilor va creşte, ci se reduce în fiecare an, pe cale naturală şi nu numai.
- Predecesorul dvs., Cornel Antal, a început o restructurare a instituţiei. Dvs., însă, nu aţi continuat proiectul. Nu credeţi în nevoia unei restructurări?
- Restructurarea nu înseamnă numai un anumit număr de facultăţi. Eu am lucrat la restructurarea organigramei în zona nedidactică. Am făcut restructurări la birouri, servicii şi s-au făcut foarte multe reduceri. E adevărat, încă nu la departamentele didactice. Dar, cum am spus, în acest an se va stabili un algoritm în acest sens.
Salarii în medie
- Nu e un secret că Universitatea o duce prost din punct de vedere financiar. Cât de "subţire" e contul instituţiei?
- Nu mai "subţire" ca anul trecut, şi variază. Stăm bine atunci când studenţii plătesc taxele, când ne intră banii de la buget şi din fondurile europene, şi stăm mai puţin bine în lunile în care nu intră aceşti bani.
- Vă vor ajunge anul acesta banii pentru salarii şi pentru celelalte cheltuieli sau aveţi nevoie de un nou credit bancar?
- Dacă vorbim de an universitar, nu ajung, pentru că totul depinde de contractul pe care îl semnăm cu Ministerul Educaţiei la 1 ianuarie 2015. Doamne dă să fie nevoie de o nouă linie de finanţare bancară, pentru că asta înseamnă că colegii mei vor avea proiecte câştigate cu milioane de euro, ceea ce eu de-abia aştept, căci Universitatea are nevoie de banii aceştia pentru a-şi dezvolta baza materială. M-ar întrista, în schimb, să am nevoie de linia de finanţare pentru activităţi curente.
- Cum apreciaţi salariile colegilor dv. prorectori şi decani? Unii încasează chiar şi 15.000 lei pe lună. Există directori de bănci care nu câştigă atât de mult...
- Un salariu lunar este format dintr-un salariu de bază, proporţional cu funcţia didactică şi vechimea, la care se adaugă un spor de doctorat, gradaţie de merit, salariu diferenţiat. Cu proiectele pe care le au, unii ajung la o astfel de medie. Salariile sunt în media naţională, dacă iau în considerare universităţile publice.
- În această vară, v-aţi grăbit să înfiinţaţi un colegiu postliceal al Universităţii, pentru tinerii fără bacalaureat, dar nu aţi început înscrierile. Ce veţi face în cele din urmă?
- Nu vă pot da un răspuns pe această tematică acum, sunt mai multe necunoscute. Şi pe mine mă deranjează posibilitatea ca un absolvent de colegiu să devină student în anul II. Nu este posibil aşa ceva şi nu cred că se va întâmpla.
- Există percepţia că între oferta Universităţii şi cererea de pe piaţa muncii nu există nicio legătură. Fac practică studenţii undeva sau la absolvire au aceeaşi pregătire practică precum la admitere?
- N-ar exista astăzi anumite întreprinderi dacă noi n-am avea un anumit tip de absolvenţi. Pentru majoritatea specializărilor noastre există cerere pe piaţă şi studenţii noştri fac practică în mediul privat şi în instituţiile publice.
- Dar câţi dintre absolvenţi îşi găsesc locuri de muncă conform diplomelor?
- Media este între 55 şi 65%. Sunt specializări unde îşi găsesc 100%, cum ar fi farmaciştii. Juriştii îşi găsesc între 20-30%.
Notele pe pile: o excepţie
- Prodecanul de la Medicină, Constantin Romanul, a fost prins luând şpagă de la studenţi, iar procurorii cred că ani la rând profesorul i-a silit să-l mituiască. Dvs. ştiaţi de această practică?
- Dacă aş fi ştiut, aş fi luat măsuri. Asta nu înseamnă că nu am auzit câte o bârfă. Dar nimic concret. Dacă îmi spunea ceva clar un coleg, un părinte, trebuia să iau măsuri.
- S-ar putea repeta un astfel de scandal, cu alţi profesori?
- Mi-ar părea rău dacă s-ar mai putea întâmpla. Dar nu poţi să ştii niciodată...
- Tot procurorii au scos la iveală, în ancheta privindu-l pe fostul director de la Colegiul Şaguna, felul în care unii profesori universitari dau note în baza pilelor, cunoştinţelor şi şpăgilor. Putem concluziona că la Universitate se poate rezolva aproape orice, cu condiţia să cunoşti pe cine trebuie?
- Nu este o trăsătură a Universităţii din Oradea. Că se mai întâmplă astfel de lucruri nu pot să neg. Dar majoritatea sunt cadre didactice care dau note pe meritul şi valoarea cunoştinţelor studenţilor.
- Aţi trecut de jumătatea mandatului de rector. Aţi reuşit să vă atingeţi obiectivele, măcar în parte? Cum v-aţi caracteriza mandatul, până acum?
- Per ansamblu sunt mulţumit. Obiectivele majore, cum sunt evaluarea instituţională, acreditarea programelor de studii, sunt atinse. Nu ştiu cum mi-aş caracteriza mandatul, dar vă spun unde nu sunt mulţumit: trebuie să mai umblu la procedurile şi regulamentele pentru serviciile suport, IT, site-uri, dinamizarea informaţiei pe internet.
- Veţi candida pentru un nou mandat?
- E prea devreme să spun asta.
Buget european pentru învăţământ european
- Care sunt relaţiile dvs. cu Senatul universitar, for care vă poate demite dacă nu vă îndepliniţi sarcinile?
- Sunt foarte bune. Dialogăm, analizăm şi decidem împreună. Nu avem puncte unde să nu cădem la un optim, spre binele Universităţii.
- Într-un interviu acordat BIHOREANULUI, un lider al studenţilor, Marius Deaconu, spunea că Universitatea are potenţial, dar nu are viziune, că mulţi profesori doar merg la cursuri, predau şi îşi iau salariile. Îl puteţi contrazice?
- Categoric. Avem o viziune clară. Trebuie să recuperăm şi să depunem efortul de a consolida toate nivelurile învăţământului universitar orădean, licenţă, masterat, doctorat. Universităţile sunt mari prin vechimea pe care o au în spate. Noi avem domenii de doctorat doar în specializările care erau şi dinainte de 1990, pentru că profesorii se formează foarte greu, îmbătrâneşti până ajungi conducător de doctorat. Universităţile mari au deja trei generaţii de astfel de oameni. O universitate puternică se construieşte în timp. Să fim una dintre cele mai căutate universităţi de studenţii străini - este o altă viziune.
- Aveţi un fiu student, dar nu la Oradea. La fel, şi alţi universitari orădeni îşi trimit copiii să înveţe în alte centre universitare. Nu aveţi încredere în calitatea actului didactic de aici?
- Băiatul meu a făcut şcoala primară şi liceul în limba germană. Şi-a dorit să dea la Arhitectură. Când el a dat la facultate, la Oradea s-a desfiinţat Arhitectura şi am preferat să-l trimit în Germania, decât la Cluj sau Timişoara, pentru că e vorbitor de germană. Tocmai pentru a se înţelege că ţin la Universitatea din Oradea şi pentru ca el să se confrunte şi cu învăţământul superior românesc, este înscris şi la învăţământ la distanţă, anul III, la Inginerie economică. Mai am un copil, face 14 ani, aşa că aşteptaţi...
- Sistemul educaţional este într-o continuă schimbare. Ce aţi schimba dacă aţi fi ministru?
- Ca ministru nu trebuie neapărat să schimbi, ci să îmbunătăţeşti. Singura problemă de care suferă universitarii este un buget european, pentru a avea un învăţământ european superior. Universitarii ştiu ce să facă cu banii, nu risipesc.
- Un mesaj pentru studenţii orădeni, la început de an universitar?
- Să aibă încredere că, dacă diplomele vor fi dublate de competenţe şi de cunoştinţe valoroase, se vor putea bucura de multe realizări profesionale şi personale.
CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte
Sorin Curilă, preşedintele Senatului universitar: un coleg de nădejde
Mihnea Costoiu, ministrul delegat pentru Învăţământ Superior: specialist în domeniu
Remus Pricopie, ministrul Educaţiei: omul potrivit la locul potrivit
Ioan Mang, fost ministru al Educaţiei: un coleg bine ancorat în viaţa publică
Ilie Bolojan, primarul Oradiei: un primar de succes