Noul cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare în 15 februarie 2013 reglementează o unică procedură în privinţa creanţelor certe lichide şi exigibile, respectiv procedura ordonanţei de plată, reglementare care înlocuieşte procedura somaţiei de plată reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi procedura ordonanţei de plată reglementată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, acte normative care au fost abrogate pe data intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă.
Faţă de vechea legislaţie, noua procedură prezintă anumite elemente de noutate importante pe care le voi semnala în cele ce urmează. Precizez faptul că această procedură mai rapidă poate fi utilizată ori de câte ori este vorba de o datorie ce rezultă dintr-un contract sau alt înscris semnat de cel care se obligă ori determinată potrivit unui regulament sau alt înscris însuşit de părţi prin semnătură.
Ori de câte ori există o asemenea situaţie, creditorul va putea să obţină, pa calea procedurii speciale obligarea debitorului la plată, principalul avantaj al acestei proceduri fiind cuantumul fix al taxei de timbru care, de la 15 februarie 2013, este de 150 lei.
Noua legislaţie impune efectuarea unei proceduri prealabile obligatorii înainte de sesizarea instanţei. Conform articolului 1014 NCPC, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. În situaţia în care datoria nu este plătită în acest termen, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată.
Spre deosebire de procedura de drept comun prevăzută de Noul cod de procedură civilă, în cazul unei cereri de ordonanţă de plată nu se va parcurge toată etapa scrisă a procesului clasic, cererea fiind comunicată debitorului concomitent cu fixarea primului termen de judecată, debitorul trebuind să primească citaţia cu minim 10 zile înainte de termen şi fiind obligat să îşi precizeze poziţia prin întâmpinare cel mai târziu cu 3 zile înainte de termenul astfel fixat.