România îl sărbătoreşte joi pe Regele Mihai I al României, care împlineşte venerabila vârstă de 91 de ani.
De ziua sa, regele va participa în Bucureşti la ceremonia de inaugurare a Piaţetei Regelui, aflată la intersecţia şoselei Kiseleff cu strada arhitect Ion Mincu. Apoi, Majestatea Sa va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. După-amiază, regele şi principesa Margareta vor decora o serie de personalităţi din România şi din Europa.
Miercuri, Regele Mihai I a fost decorat de ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, cu Emblema de Onoare a Armatei României, în semn de apreciere pentru activitatea sa în slujba statului.
Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzollern s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia.
A fost suveran al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii și văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele figuri publice în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Mihai a devenit pentru prima dată rege al României după moartea bunicului său Ferdinand, în urma renunțării la tron a lui Carol al II-lea din decembrie 1925. Detronat de tatăl său, după doar trei ani de domnie sub regență, a reprimit coroana un deceniu mai târziu, după abdicarea forțată a lui Carol al II-lea, domnind peste regimul progerman al mareșalului Ion Antonescu.
Din 1941, regele Mihai a fost mareșal al României. La 10 mai 1941, de ziua națională a României, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost înălțat la gradul de mareșal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului.
După colaborarea României cu Germania în al Doilea Război Mondial și după ce forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947 și s-a stabilit la Versoix (Elveția). Revenirea sa în țară nu a fost permisă până în 1997.