Renumita pianistă Gabriela Montero concertează la Sounds of Oradea: „Fiecare notă pe care o cânt vine direct din inimă”

• Renumita pianistă Gabriela Montero, din Venezuela, va închide ediția 2026 a Sounds of Oradea și provoacă publicul să-i sugereze teme de improvizație 

Sounds of Oradea revine, în perioada 12-14 iunie, cu trei seri de concerte care vor purta publicul prin atmosfera operetei vieneze, muzica de film a lui Ennio Morricone și universul pianului clasic. Cea de-a cincea ediție a festivalului organizat de Visit Oradea va avea loc în Cetate și la Teatrul Regina Maria și se va încheia cu recitalul unei artiste de calibru internațional.

Aplaudată pe marile scene ale lumii, de la Carnegie Hall și Filarmonica din Berlin, până la Sydney Opera House, pianista venezueleană Gabriela Montero este cunoscută nu doar pentru interpretările intense, ci și pentru improvizațiile live. Laureată a unui Latin Grammy și a Premiului Beethoven, este totodată o voce puternică în apărarea drepturilor omului, cunoscută pentru criticile la adresa regimurilor Chávez și Maduro din Venezuela. Înaintea recitalului pe care îl va susține la Oradea, pe 14 iunie, Gabriela Montero a acordat un interviu în exclusivitate BIHOREANULUI.

„Vor trebui să mi le cânte”

- Veți concerta la Oradea. Ce face ca prima întâlnire cu un oraș și un public nou să fie memorabilă?

Vizitarea unui loc nou și întâlnirea cu un public nou poartă întotdeauna o doză de mister și entuziasm. Actul de a face muzică este unul intim, o formă personală de dăruire; atunci când simți acea conexiune cu publicul, ai senzația unei conversații cu un prieten apropiat. Asta îmi doresc de la toate concertele mele: ca spectatorii să plece acasă cu această stare și cu această experiență.

- Sounds of Oradea reunește opereta vieneză, muzica de film a lui Ennio Morricone și recitalul dvs. de pian. Credeți că acest tip de program poate apropia muzica clasică de un public mai larg?

Ador muzica de film a lui Morricone. Una dintre preferatele mele este coloana sonoră a filmului „Cinema Paradiso”. Cred că muzica de valoare depășește orice barieră, indiferent de stil. Ceea ce contează este să fie autentică, să se adreseze spiritului nostru și să ne stimuleze imaginația. Muzica clasică deține toate aceste elemente, însă necesită implicare, curiozitate și dorința de a te cufunda într-o experiență mai profundă decât o piesă de 3 minute...

- Sunteți cunoscută la nivel internațional nu doar pentru interpretările dvs., ci și pentru deschiderea către improvizația live. Se poate aștepta publicul orădean la un astfel de moment?

Da, desigur că voi improviza! Improvizațiile mele aparțin 100% momentului, altfel nu ar mai fi improvizații. Sunt întotdeauna o surpriză, atât pentru mine, cât și pentru public. Ceea ce este special e faptul că momentul nu poate fi repetat; este ceva complex, iar publicul se simte parte din experiență deoarece îi rog pe spectatori să-mi ofere o melodie pe care să improvizez. Sper să aleagă teme românești cunoscute, pe care să le pot transforma. Dar, pentru asta, vor trebui să mi le cânte!

Sounds of Oradea, foto generic, arhivă

Poezia, seducția și libertatea

- În noul dvs. program, „Iberia”, explorați influența Spaniei asupra repertoriului de pian. Ce vă fascinează la acest univers muzical?

Muzica spaniolă este extrem de plină de imaginație, flexibilă, pasională și colorată. Ador aceste trăsături ale repertoriului. Cred că toată lumea a fost mereu fascinată de ritmurile și de strălucirea acelei părți de lume. Chopin și Liszt au fost deopotrivă captivați de ele, iar acest lucru se va simți în piesele pe care le voi interpreta. Personal, iubesc poezia, seducția și libertatea pe care ți le oferă acest repertoriu.

- Ați scris „Ex Patria” ca un protest muzical împotriva „declinului Venezuelei către anarhie, corupție și violență”. Ce poate exprima muzica despre o țară rănită?

Lucrarea mea pentru orchestră și pian, Ex Patria, este portretul muzical al sărmanei mele țări, care, în ultimii 27 de ani, a fost supusă unui nivel de mizerie, sărăcie, corupție și fărădelege cum continentul nu a mai văzut. Aproape 9 milioane de venezueleni au fugit din țară, mai mult de un sfert din populație. Denunț regimurile Chavez și Maduro de 16 ani, pentru că am o voce, ca artist și ca ființă umană căreia îi pasă. Folosesc și cuvintele pentru a spune povestea Venezuelei, dar muzica este limbajul universal al emoțiilor. Este un instrument mai eficient pentru a-i face pe oameni să empatizeze și să dorească să afle despre istoria și prezentul nostru teribil. Am condamnat ferm aceste regimuri pentru că am fost martoră și victimă a traumelor la care sunt supuși oamenii când nu mai trăiesc în democrație. Ex Patria spune povestea unui popor oprimat, redus la tăcere, torturat și căruia i s-a refuzat dreptul de a visa la un viitor în propria țară.

- Ați primit Premiul Internațional Václav Havel pentru Disidență Creativă în 2024. Ce înseamnă „disidența creativă” pentru un artist al cărui limbaj principal este muzica?

Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge în poziția de a fi cineva care înfruntă puterea prin adevăr. Nu mi-am imaginat că voi fi premiată pentru disidența creativă exprimată prin compozițiile și activismul meu. Cred că, pur și simplu, acorzi atenție lucrurilor la care ții și care au însemnătate pentru tine. În cazul meu, faptul că i-am văzut pe venezueleni suferind și am asistat la nedreptăți comise cu totală impunitate m-a împins la acțiune. Muzica se întâmplă să fie limbajul meu și modul cel mai eficient prin care îmi pot exprima durerea.

Sursa foto: Gabriela Montero / Facebook 

Un concert, o confesiune

- Ați concertat pe scene mari și la evenimente istorice, inclusiv la învestirea președintelui Barack Obama. Există concerte sau întâlniri cu publicul care v-au rămas întipărite în minte? 

Am urcat pe multe scene memorabile și păstrez amintirea multor concerte speciale. Port în suflet acele colaborări cu orchestre, dirijori, promotori și publicul larg. Trebuie să spun că nimic nu se compară cu ceea ce am trăit în decembrie anul trecut la Oslo, când am avut onoarea de a concerta în încheierea Ceremoniei Premiului Nobel pentru Pace, în onoarea laureatei din 2025, Maria Corina Machado. Să fiu acolo, printre alți venezueleni care luptă pentru revenirea la democrație în țara mea, și să o onorez pe prietena mea, Maria Corina - cea mai neobosită, curajoasă, dedicată și altruistă femeie pe care o cunosc - a fost cel mai profund mod în care am putut dărui muzica. A fost chintesența a ceea ce înseamnă să fii artist: să ai capacitatea de a spune povești prin sunet și de a crea o înțelegere colectivă a mesajelor transmise printre note. Arta care imită viața. Despre asta este vorba.

- Cu ce ați vrea să rămână publicul din Oradea după recitalul dvs.?

Tot ce îmi doresc este ca publicul să mă simtă aproape, să mă simtă onestă și să primească ceea ce îi ofer, știind că fiecare notă pe care o cânt sau o improvizez vine direct din inimă. Pentru mine, un concert nu este o demonstrație, nu este divertisment, ci o confesiune și o conversație extrem de personale.