O tragedie a îndoliat o întreagă ţară. Pe 30 octombrie, clubul bucureştean Colectiv a fost locul unui incendiu care a ars trupuri şi suflete deopotrivă. 27 de oameni au murit chiar în seara sinistrului, alţii mai apoi în spitale, iar zeci de victime care vor supravieţui vor fi mutilate pentru totdeauna. Scânteia a dat foc, în final, întregii ţări: românii au ieşit în stradă, protestând împotriva corupţiei politicienilor şi nu numai.

Deşi de obicei mai molcomă, Oradea n-a făcut de data asta excepţie, orădenii ieşind cu miile pentru a cere "jos sistemul!". Primii au fost adolescenţii care, deşi încă fragezi, ştiu clar un lucru: vor să aibă şansa unui viitor normal în ţara lor.

De la doliu...

Catastrofa petrecută la concertul trupei rock Goodbye to Gravity a devenit una dintre cele mai mari tragedii petrecute în România ultimelor decenii, iar destinele frânte au îndurerat, au şocat şi au revoltat pe rând societatea. Dacă la început bigoţii au catalogat tragedia ca fiind o pedeapsă divină, cei mai mulţi i-au condamnat pe patronii clubului pentru lăcomia de a nu fi ignifugat localul şi pe reprezentanţii Primăriei Sectorului 4, care l-au autorizat, iar apoi pe întreaga clasă politică.

În timp ce procurorii anchetează cazul, arestând patronii clubului, ba chiar şi pe primarul demisionar Cristian Popescu Piedone şi pe două subalterne, efectele politice ale tragediei s-au răspândit ca un tăvălug. Premierul Victor Ponta a fost nevoit să demisioneze laolaltă cu tot Guvernul, pe 4 noiembrie, după ce în seara precedentă zeci de mii de oameni din Capitală şi din alte oraşe au ieşit în stradă.

... la revoltă

Între acestea s-a numărat şi Oradea, unde amploarea manifestărilor a crescut de la o zi la alta. Dacă la primul protest, duminică, 1 noiembrie, în Parcul 1 Decembrie s-au adunat doar 200 de persoane, luni participanţii au fost 1.000! Şi nu doar numărul a crescut, ci şi intensitatea: dacă în primele două seri s-au mulţumit să aprindă lumânări şi să spună rugăciuni, alături de ei fiind şi episcopul greco-catolic Virgil Bercea, în cea de-a treia au devenit vehemenţi.

Adunaţi miercuri seară tot în jurul statuii Ostaşului Român, oamenii au decis spontan să pornească în marş prin oraş. Timp de două ore, cei 1.000 de orădeni au strigat din centru până în Nufărul "Am sta în casă, dar morţii nu ne lasă", "Revoluţia Colectiv" şi "Schimbare totală, nu parţială". Deşi nu aveau autorizaţie, jandarmii şi poliţiştii n-au încercat nicio clipă să-i oprească. "Bravo lor, bine că le pasă", zicea un poliţist, cu gândul, mai mult ca sigur, la colegul său, Bogdan Gigină, care şi-a pierdut viaţa deschizând drum vicepremierului Gabriel Oprea.

În serile următoare, protestele au continuat să se amplifice, astfel că vineri au mărşăluit prin oraş 3.000 de oameni, recordul absolut al ultimilor 20 de ani.

Tinerii în faţă

Fără doar şi poate, protestele au fost ale tinerilor. Nu doar că majoritatea participanţilor au fost din rândul acestora, ci chiar iniţiatorii au fost liceeni şi studenţi, care s-au ocupat de autorizarea protestelor şi i-au animat pe ceilalţi participanţi, oferindu-le pancarte cu mesaje şi îndemnându-i să strige lozinci.

La protestul de joi au încropit chiar şi o listă de revendicări, pe care mulţimea şi le-a însuşit: parlament unicameral cu maxim 300 de membri, vot electronic, ridicarea imunităţii la toate solicitările procurorilor, dizolvarea CNA şi "refacerea acestei instituţii cu oameni credibili", "anchetarea marilor abuzuri ale Guvernului Ponta, finalizarea tuturor dosarelor fierbinţi ale ultimilor 26 de ani: revoluţia, mineriadele, devalizarea băncilor", plus un guvern tehnocrat. 

Lecţie pentru cei mari

Cea dintâi mobilizare a iniţiat-o o adolescentă de doar 16 ani, Kinga Hadi (foto), elevă la Colegiul Tehnic Mihai Viteazul. Marţea trecută, luând pe Facebook pulsul colegilor de generaţie, fata a cerut Jandarmeriei o autorizaţie pentru protest. N-a primit-o, deoarece este minoră, dar nici n-a renunţat, anunţând protestul tot pe internet. "În câteva ore, sute de oameni au confirmat că au de gând să participe. Nu mi-a venit să cred", spune Kinga. Bilanţul? Au "traversat" din virtual în real, ajungând în stradă, peste 1.000 de persoane.

E adevărat, Kinga n-a fost la prima asemenea acţiune. În 2011, pe când avea doar 12 ani, convinsese 30 de orădeni să facă, voluntar, curăţenie pe străzile oraşului, cea dintâi fiind chiar ea. BIHOREANUL a relatat atunci cum o fetiţă dăduse, practic, o lecţie civică adulţilor din jur.

De ce a ieşit acum în stradă şi de ce a vrut să-i scoată şi pe alţii? Răspunsul e dezarmant de simplu: "M-am săturat s-o văd pe mama lucrând pe rupte pentru un salariu mic şi nu vreau să trebuiască să plec în străinătate pentru un trai decent. Vreau să rămân în ţara mea".

Teolog cu tupeu

Dan George Ciobanu (foto), cel care a obţinut de joi autorizarea protestelor, este un alt tânăr care a ales să nu stea deoparte. N-o cunoştea nici pe Kinga, nici pe prietenii cu care aceasta s-a dus la protest în prima seară. "Am aflat că n-a reuşit să obţină autorizaţie din cauza vârstei şi m-am dus eu, pentru că am vrut să fiu de folos".

Gestul său e cu atât mai meritoriu cu cât George este student în anul III la Teologie Ortodoxă, iar multe dintre scandări sunt împotriva Bisericii Ortodoxe şi a Patriarhului Daniel, care a înfuriat mulţimile după ce i-a mustrat pe tineri că ar trebui să se adune în biserici, nu în cluburi. La fel ca toţi ceilalţi, George vrea însă o Românie fără politicieni corupţi, fără şpăgi în spitale şi cu cetăţeni cu adevărat egali în faţa legii.

Îndrăzneala lui nu le-a picat deloc bine viitorilor colegi de breaslă. Preoţi care îl cunosc l-au căutat deja pentru a-l dojeni că girează un protest îndreptat şi împotriva Prea Fericitului, dar cu toate astea nu regretă, având conştiinţa împăcată: "Îmi pasă de ţara noastră şi vreau să se schimbe!".

De dorul părinţilor

O altă voce care s-a remarcat seară de seară din rândul protestatarilor îi aparţine tinerei Beatrice Hiriş (foto), 15 ani, elevă la Liceul cu Program Sportiv Bihorul. A ieşit în stradă, spune ea, şi în locul părinţilor. "Tatăl meu este la lucru în străinătate, iar mama chiar şi la ora asta e tot la muncă. Altfel ar fi şi ei aici", s-a confesat ea BIHOREANULUI într-una din serile cu proteste. "Ies în stradă pentru ca tata să poată veni acasă, dar să nu muncească pentru bani de nimic", a adăugat fata, cu ochii în lacrimi.

Cu sau fără autorizaţii, tinerii spun că vor continua să iasă în stradă până când vor fi siguri nu doar că au fost auziţi, ci şi înţeleşi. Vor să crească şi să trăiască acasă, însă vor o ţară "ca afară", unde oamenii cinstiţi sunt răsplătiţi, iar nedreptăţile pedepsite. Pentru asta protestează şi asta sunt convinşi că vor obţine. Prea tineri să fi cunoscut resemnarea, încă sunt siguri că se poate!

PREŞEDINTELE ŞI STRADA

Un orădean la Cotroceni

Protestele de săptămâna trecută l-au determinat pe Klaus Iohannis să invite, în premieră, la consultările prealabile desemnării unui nou premier inclusiv reprezentanţii societăţii civile şi ai străzii. Printre cei 18 români care au discutat cu preşedintele României s-a numărat şi orădeanul Horia Oniţa (foto), preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, care a transmis doleanţele colegilor de generaţie. "I-am spus că aşteptăm să iasă în stradă, în mijlocul oamenilor, dar vrem şi ca viitorul ministru de resort să fie expert în educaţie, partidele să încheie un acord pentru o viziune pe termen lung în educaţie şi nu numai, alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, demisia Avocatului Poporului şi depolitizarea învăţământului", a relatat liceanul.