Când în aceeaşi seară se organizează trei concerte de rock, îţi faci o planificare atentă şi încerci să prinzi cât mai mult din fiecare. Aşa am făcut şi eu vineri. Planificarea mea combinată cu a organizatorilor, dar şi cu hazardul, a fost atât de bună încât am bifat doar 66% din ce mi-am promis. Un scor cu care se câştigă şi alegeri, totuşi.

De la 8 trebuia să înceapă în Moszkva concertul orădenilor N.O.R., cu trupa Mere din Timişoara în deschidere. "Sunete dezarticulate şi grohăieli timide", scria în prezentarea evenimentului. Inocenţa mea de a crede în orele de pe afiş primeşte bobârnace mereu, dar tot nu mă vindec. La 8 şi un sfert, când am ajuns, încă se instalau instrumente. Am stat la un ceai cu un fost coleg de la radio, am câştigat o sticlă de vin la un pariu cu el şi după o oră am şters-o. Concertul încă nu pornise.

Am plecat spre Queen's, unde, de la 21:00, urma să cânte Robin & The Backstabbers. "La 9:30 îi dau drumul", mi-a scris organizatoarea într-un sms. Exact la acea oră intram pe uşă şi îmi cumpăram bilet. Sala era deja plină de hipsteri şi non-hipsteri melomani. N-a început la 9:30, ci la 10:00. În aşteptare am împărţit o pizza cu o fată de la masă, pe care o vedeam pentru prima oară. Probabil cea mai proastă pizza vegetariană din univers. Fata (care a apărut în emisiunea Master Chef) ar fi fost probabil tranşată în direct de către juriu dacă gătea aşa ceva.

Trupa Robin & The Backstabbers se trage din Harghita şi, conform unei descrieri amuzante de pe internet, se ocupă cu pop-ul melodramatic. Păi, dacă ei fac pop, atunci Coldplay e trupă de chillout şi muzică de meditaţie! În realitate, harghitenii fac un rock alternativ foarte bun, original pe alocuri, cu versuri şi titluri incitante care pun mintea la treabă (uneori fără niciun rezultat). Spre exemplu, l-am întrebat pe solist ce înseamnă titlul piesei "SPNZRTR". "Nimic", mi-a mărturisit zâmbind.

Combinaţia rock-alcool nu mai e la modă în Oradea anului 2014. Acum se practică ceva mult mai violent - rock şi fum! De cum încep concertele, aproape oriunde în oraşul ăsta, instalaţia de aerisire îşi ia concediu, iar spaţiul se umple de fum înecăcios. La finalul cântării aveam ochii injectaţi de parcă urmărisem o telenovelă coreeană, nu un concert de rock. Părerea generală a fost că primul concert din Oradea, din aprilie, a fost mai bun. Mie mi-a plăcut şi cel de vineri, mai ales că sunetul a fost niţel mai cuminte.

Mi-am aerisit puţin plămânii înainte de a mă cufunda în Abyss, pentru ultima experienţă fum-muzicală a serii. Fix la miezul nopţii, a început să cânte Krepuskul, o trupă de metal din Cluj. Întârzierea lor (trebuiau să înceapă la 10) mi-a prins bine, astfel că am putut să văd la treabă nişte muzicieni foarte buni şi un vocal de excepţie. Public cam puţin, vreo 30 de persoane, dar destul de entuziast. După recitalul de 50 de minute eram groggy fără să beau alcool - tot de la fumul de ţigară. Aşa că mi-am încheiat seara de Black Friday în cel mai sălbatic mod cu putinţă: spălând haine ca sclava Isaura.