De câteva săptămâni se discută în spațiul public despre desemnarea viitorului prim-ministru de către noul Președinte al României. În acest context, cred că este important să se cunoască atât mecanismele de desemnare și înlăturare din funcție, cât și atribuțiile sale concrete.
Primul aspect important este faptul că, odată învestit în funcție, prim-ministrul nu mai poate fi revocat de președintele care l-a desemnat, ci poate doar să fie demis de către Parlament - putem să ne aducem aminte, în acest sens, de „coabitarea” de mai mulți ani între președintele Băsescu și prim-ministrul Tăriceanu, care nu a putut nicicum să fie înlăturat din funcție de către președinte și care beneficia de o majoritate stabilă în legislativ.
Întrucât Parlamentul este singurul organ care poate demite Guvernul și, implicit, premierul, trebuie spus că un prim-ministru fără o puternică susținere parlamentară stă tot timpul cu „sabia deasupra capului”, motiv pentru care va fi dispus la compromisuri cu partidele care îl susțin.
Din perspectiva atribuțiilor, premierul este persoana cu cea mai mare putere legală în România. El conduce Guvernul, care gestionează toată administrația din stat, și impune direcția politicilor economice și sociale - Guvernul este organul cu drept de inițiativă legislativă, iar proiectele de lege inițiate de Guvern sunt foarte rar respinse în Parlament.
Este important de precizat faptul că, în cadrul ședințelor, nu se votează, ci practic toate deciziile le ia prim-ministrul. Potrivit Codului administrativ, hotărârile și ordonanțele Guvernului se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăște premierul.
În aceste condiții, rezultă cu evidență că prim-ministrul este cel care „dă direcție” politicilor economice și sociale ale Statului Român. Singurele domenii în care Președintele României are atribuții efective și pe care le coordonează sunt apărarea (prin Consiliul Suprem de Apărare al Țării) și politica externă, fiind reprezentantul României în relațiile diplomatice.
Nici în situația în care președintele participă la ședințele de guvern - pe care le și prezidează - acesta nu are drept de decizie cu privire la ce se adoptă, factorul decizional rămânând premierul.
Pe de altă parte, însă, prim-ministrul trebuie să aibă o relație instituțională cu președintele, chiar și numai pentru faptul că este obligat să contrasemneze decretele președintelui.
Din aceste motive, decizia președintelui de a desemna un candidat la funcția de premier este una de maximă responsabilitate.