Viitorul sună rău. În România se taie mult, se taie cu acte şi fără acte, cu rost şi fără rost. Motivaţia e simplă: banii. În varianta aparent nobilă: dezvoltarea economică. Dezvoltare care la noi numai durabilă nu e.
Mai mulţi silvicultori mi-au mărturisit că în pădure se taie mai mult ilegal, decât legal. "Cu un bon tăiem tot anul", se laudă posesorii de drujbe. Cine să îi oprească, dacă toată lumea e "mulţumită", dacă cei din sistem îşi primesc partea?
Bani s-ar putea câştiga şi lucrând la împăduriri, dar pentru împăduriri se alocă bani puţini, pentru că mediul nu va fi niciodată o prioritate în ţara asta condusă parcă numai de oameni puşi pe căpătuială. Banii Fondului de Mediu nu se folosesc pentru împăduriri, acţiuni relativ ieftine şi cu un mare câştig pentru sănătatea populaţiei, ci se duc pe reamenajări de parcuri, care constau în principal în lucrări de construcţii, de pe urma cărora câştigă "cine trebuie", mai puţin mediul.
Pentru ca nimic să nu stea în calea dezvoltării şi progresului (extinderi de spaţii comerciale la parterul blocului, spălătorii auto, parcări, restaurante şi magazine în parcuri etc.), conducătorii ţării au "tăiat" şi Ordonanţa 114/2007, care interzicea schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi. Nimic nu va mai împiedica, nici măcar formal, administraţiile locale să taie după bunul plac oricâţi arbori vor dori pentru proiecte edilitare mai mult sau mai puţin utile, sau să "retrocedeze" spaţii verzi unor dezvoltatori imobiliari.
Aceasta fiind situaţia, ce putem face noi, oamenii simpli care vedem şi înţelegem gravitatea lucrurilor? Să ne blazăm? Să nu ne mai pese şi să aşteptăm să murim sufocaţi de gaze de eşapament şi de cele din coşurile fabricilor?
În niciun caz. Cred că fiecare om care înţelege ce se întâmplă ar trebui să planteze în fiecare an câţiva copaci. Apoi să-i ude regulat măcar un an, pentru că altfel îi plantează degeaba. (Cum se plantează corect un copac, se poate afla din cărţi sau de pe internet.)
Nu e uşor, nu e ieftin, dar cred că e un mod eficient de a ne apăra pe noi şi pe copiii noştri în timp ce, zi de zi, România e defrişată. Cu frenezie...
(Orlando Balaş, ecologist)