În data de 8 iunie, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională, cu unanimitatea voturilor judecătorilor, o lege adoptată recent de Camera Deputaţilor prin care se prevedea, în esenţă, că neexecutarea în termen de 30 de zile a unei hotărâri prin care o amendă este înlocuită cu munca în folosul comunităţii constituie infracţiune.
Hotărârea Curţii, deja motivată şi publicată în Monitorul Oficial, vizează în principal greşeli majore de legiferare, în sensul în care legea nu era clară şi nu prevedea expres în ce condiţii concrete fapta de a refuza munca în folosul comunităţii ar fi calificată infracţiune, iar autorul acesteia pasibil de închisoare.
Fără nicio discuţie, hotărârea Curţii Constituţionale este corectă şi impune Parlamentului, din nou, să emită legi clare, mai ales în materie penală. Decizia îmi aduce, însă, aminte de o problemă reală şi nesesizată de autorităţile noastre cu privire la munca în folosul comunităţii versus închisoare.
În concret, în anul 2003, ca efect al revizuirii Constituţiei, s-a desfiinţat închisoarea contravenţională, iar cei care nu îşi achitau amenzile pentru fapte uşoare nu mai mergeau la puşcărie pentru maximum 6 luni, ci urma să li se aplice muncă în folosul comunităţii. Problema era că trebuia să li se ceară acordul pentru acest lucru, iar nimeni nu e fraier să muncească dacă poate refuza; se spunea atunci că munca aplicată direct de instanţă ar fi muncă forţată.
În 2009, într-o decizie de referinţă, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea care îi permitea contravenientului să refuze munca în folosul comunităţii, astfel încât această instituţie de drept a început să se aplice. În 2014, însă, Codul penal intrat în vigoare prevedea că nu se poate aplica suspendarea executării pedepsei sau orice altă formă de executare în afara închisorii, dacă infractorul nu consimte să presteze muncă în folosul comunităţii. Vezi, Doamne, mai bine în puşcărie decât la muncă forţată! Decizia din 2009 a fost ignorată cu nonşalanţă.
De atunci şi până azi, mii sau zeci de mii de români care au comis infracţiuni uşoare au ajuns în puşcărie deoarece nu s-au prezentat la proces, iar neprezentându-se nu au putut să-şi dea acordul pentru muncă în folosul comunităţii.
Iată, aşadar, că în România anului 2022, contravenienţii care nu plătesc fac muncă în folosul comunităţii şi dacă nu vor, iar nenorociţii care comit fapte penale uşoare merg la puşcărie pentru că statul nu îi poate obliga la muncă fără acordul lor.
Asta este, până la urmă, România mereu surprinzătoare!