Săptămâna luminată

Să mă ierte înaltele feţe bisericeşti şi enoriaşii pentru titlu, dar săptămâna care s-a încheiat a fost cu adevărat luminată pentru iubitorii de muzică din Oradea. Concertele indoor organizate în Toamna Orădeană, pentru unii singurul contact cu festivalul orădean, au oferit publicului posibilitatea de a alege un alt fel de sărbătoare a oraşului, fără carnaval, bere şi mititei. O săptămână greu de uitat.

Totul a început cu concertul Mezzoforte de luni, 6 octombrie. Sala Filarmonicii de Stat a fost plină ochi. Prezentă pentru a doua oară în Oradea, trupa islandeză l-a avut în componenţă şi pe chitaristul fondator Fridrik Karlsson, care lipsise data trecută. Fineţurile sale executate asupra coardelor au amplificat experienţa jazz-fusion care a încântat o sală întreagă. Nicio greşeală, nicio ezitare, niciun moment mort.

Un recital curat, cristalin, fără excese, fără bravuri. În faţa mea stăteau câţiva străini de Oradea, membri ai unei trupe de muzică. După momentul în care bateristul Gulli Briem a bătut cu beţele pe coardele basului lui Johann Asmundsson, unul dintre ei a cuvântat: "Băieţi, ce facem? Vindem instrumentele şi ne apucăm de agricultură?". Asta sintetizează bine experienţa Mezzoforte.

Săptămâna Luminată a continuat cu mult-aşteptatul concert Dan Andrei Aldea şi Pasărea Colibri. A fost evenimentul care a transformat pentru o seară Oradea în capitala muzicală a României. Sala Filarmonicii a fost arhiplină, cu oameni veniţi de prin Suceava, Bucureşti, Braşov, Arad, Timişoara sau Cluj. Un concert dominat categoric de emoţie. Emoţie şi bucurie din sală, din partea spectatorilor, dar, mai ales de pe scenă. Cel mai emoţionat a fost, fără doar şi poate, Dan Andrei Aldea. Artistul plecat acum 33 de ani din ţară a fost literalmente copleşit de reacţia publicului - aplauze în picioare şi ovaţii încă de la intrarea pe scenă.

Deşi unii se aşteptau să audă mai multe melodii din creaţia sa proprie, Aldea şi-a amestecat cântecele (Om bun, Din nou acasă, Brad bătrân, Cântecul bufonului) cu destul de multe cover-uri după artişti care l-au marcat (Hendrix, Clapton, Eagles, Creedence Clearwater Revival, Deep Purple), pe care le-a cântat cu negative. Solourile sale de chitară au fost însă încântătoare. În sală erau foarte mulţi copii, cei care, de obicei, îi ţin pe părinţi acasă. Dar, în seara de 8 octombrie, iată că părinţii s-au răsculat: "De la acest concert nu putem lipsi, aşa că veniţi cu noi!".

Şi tot în Săptămâna Luminată, o zi mai târziu, în Sala ARLUS (care e pe cale să primească un nume nou, total nepotrivit, după părerea mea), Călin Pop a susţinut recitalul de lansare al primului său abum solo, "Undeva", lansat în vară. Deoarece am fost implicat în organizare, n-ar fi corect să fac aprecieri despre eveniment. Vă povestesc doar că, înainte cu câteva zile, Călin m-a sunat să-mi spună: "Auzi, am aflat că Aldea ar vrea să vină la concert! Îţi dai seama? Vine profesorul!". După care s-a pus pe repetat ca un şcolar.
Iar Dan Andrei Aldea a venit. Şi i-a plăcut...