Festivalul Internaţional de Teatru Oradea continuă până pe 12 octombrie, dar mai toate spectacolele, cu excepţia câtorva pentru copii, s-au jucat deja săptămâna trecută în mai multe săli din oraş, pe stradă, în cluburi şi pe scena mobilă instalată în Piaţa Ferdinand.

Cuvântul cheie al celei mai noi ediţii a FITO a fost diversitatea, dar orădenii şi-au dovedit apetenţa, după cum poate era de aşteptat, doar pentru spectacolele "cu afiş" şi pentru comedii, lăsând locuri goale la producţiile ceva mai greu de "procesat", mai pretenţioase...

Deschidere modestă

Săptămâna trecută, programul amatorilor de teatru a fost plin. Dacă pe ceilaţi orădeni Festivalul Internaţional de Teatru, ajuns la ediţia a doua, mai degrabă i-a încurcat, o mică porţiune a Pieţei Ferdinand fiind închisă traficului pentru a găzdui o scenă, pasionaţii s-au bucurat de peste 60 de spectacole, din cele mai diverse genuri. Întins între 20 septembrie şi 12 octombrie, FITO 2014 a debutat cu mai multe spectacole pentru copii, dar deschiderea oficială a Festivalului de Teatru Scurt, ajuns la ediţia a XX-a, a fost marcată cu premiera gazdelor, "Life Sequences Profiles".

Spre deosebire de alţi ani, sala mare a Teatrului Regina Maria nu a mai fost plină la deschidere, cel mai probabil fiindcă oferta a constat într-un spectacol nonverbal de teatru-dans, un gen realizat în premieră la Oradea. Creatorul show-ului este coregraful Florin Fieroiu, care a lucrat cu nouă tineri actori orădeni, pentru a arăta, prin mişcări, agresivitatea, tumultul şi suferinţa omului contemporan. Poate nepotrivit pentru redeschiderea stagiunii. De altfel, la premieră n-au mai participat nici oficialităţi locale, care în alţi ani se înghesuiau la Teatru, doar preşedintele Consiliului Judeţean, Cornel Popa, a trimis un mesaj citit de managerul Daniel Vulcu - un gest considerat exagerat de mulţi spectatori.

Invitaţi de seamă

Între spectacolele primei zile de festival s-a numărat lunea trecută şi producţia UNITER "Hai iu iu, nu Hey you you", în regia lui Radu Afrim. Deşi n-a făcut sală plină, reprezentaţia a adunat destui fani ai Maiei Morgenstern, care însă a avut apariţii doar în câteva scene, astfel că publicul s-a mulţumit cu reinterpretări ale Mariei Tănase remixate excepţional de Vlaicu Golcea. Actorii-cântăreţi n-au dezamăgit, oferind o oră şi jumătate de fragmente muzicale deosebite, dublate de momente comice, dramatice şi proiecţii video.

Un spectacol apreciat a fost şi "Tartuffe sau impostorul" (Teatrul Metropolis Bucureşti), o adaptare după Molière în regia lui Victor Ioan Frunză, care a făcut publicul să râdă în hohote. Celelalte două premiere ale gazdelor, "Cancun" şi "În inima nopţii - Episodul Hamlet" s-au bucurat de mai multe aplauze decât cea dintâi. Totuşi, "Cancun" a marcat şi un şoc, deoarece unul dintre actori apare la un moment dat gol puşcă pe scenă. La "În inima nopţii..." cunoscătorii au apreciat prezenţa criticului şi profesorului de teatrologie de la Sorbona, George Banu, care a contribuit la realizarea spectacolului şi a ţinut o conferinţă în foaierul Sălii Mari.

Spectacole uitate

Probabil cel mai atractiv spectacol al FITO 2014 a fost unul de operă. "Aida", cu o protagonistă de la Scala din Milano, Carmela Apollonio, a provocat chiar o adevărată întrecere pentru bilete. Căutate au fost, după cum era de aşteptat, şi spectacolele "Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule?", cu Marcel Iureş şi George Mihăiţă, şi "Titanic Vals" al Teatrului Odeon.

De remarcat, însă, este şi faptul că, la FITO 2014, orădenii s-au înghesuit mai ales la comedii şi la spectacolele cu nume sonore pe afiş. Drept urmare, mai multe reprezentaţii - "Perplex" ori "Călin (Povestea modernă)" - nici nu prea au avut public. Nici reprezentaţiile programate în stradă, fie că au fost pentru copii ori pentru cei mari, nu s-au bucurat de audienţe mari. La "Cenuşa timpului", pe muzica interpretată live de trupa rock RIFF, n-au participat decât vreo 200 de persoane, iar la spectacolul cu păpuşi "Rolling Strings", desfăşurat vinerea trecută pe Corso, nu au fost mai mult de 40 de spectatori, cu tot cu părinţi.

Semn că reprezentaţiile ori n-au fost destul de atrăgătoare, ori că organizatorii s-au bazat pe mai mulţi iubitori de teatru decât există, în realitate, în Oradea...