Chiar dacă Universitatea trece prin cea mai grea perioadă din existenţa sa, cu o vistierie tot mai sărăcită şi cu bani împrumutaţi de la bănci pentru a plăti salariile, o parte din angajaţi prosperă.
Şefii câştigă tot mai mult, în mare parte datorită finanţărilor europene, dar proiectele care îi îmbogăţesc pe ei dau bătăi de cap Universităţii, care rămâne cu banii blocaţi. Iar în timp ce angajaţii i se îmbogăţesc, instituţia o duce tot mai greu...
La mijlocul grilei
Lefurile cadrelor didactice sunt stabilite de lege, printr-o grilă ce fixează limitele minime şi maxime ale salariilor de încadrare pentru fiecare grad didactic în funcţie de vechimea în învăţământ. De pildă, un asistent universitar cu o vechime de 10 ani are un salariu de încadrare între 1.414-1.800 lei, în timp ce un profesor cu o vechime de 35 ani câştigă între 3.474-6.486 lei. Fiecare universitate are libertatea să decidă unde anume îşi pune angajaţii pe grilă, la Oradea fiind încadraţi la mijlocul acesteia.
Pe lângă salariile de încadrare, universitarii mai pot adăuga însă gradaţii de merit, adică 25% din salariu, banii primiţi la plata cu ora pentru cursurile predate peste normă şi, dacă au funcţii administrative, indemnizaţii de conducere.
Între Bursă şi proiecte
Profesor cu o vechime de 24 de ani, rectorul Universităţii, Constantin Bungău (foto), a câştigat anul trecut, potrivit declaraţiei de avere, 92.655 lei, adică 7.700 lei lunar. 6.035 lei ca salariu, iar restul banii primiţi pentru participarea în două proiecte cu finanţare europeană. Rectorul a câştigat mai puţin decât în 2012, când primea 8.200 lei/lună, pentru că a decis să-şi taie singur leafa, ţinând cont de sărăcia instituţiei.
"Nu iau gradaţie de merit şi nici indemnizaţie de conducere", explică rectorul. Bungău susţine că, încă de când s-a angajat la Universitate, în 1990, a ştiut că nu de aici îşi va face avere, aşa că are două magazine de piese auto, iar de un an este şi jucător la Bursă. Pricepere sau noroc, a câştigat din tranzacţionarea de acţiuni 45.000 lei. "Cred că dacă nu umbli după bani, vin banii după tine", îşi dezvăluie rectorul filozofia.
Subalternii, mai spornici
Bungău este printre puţinii universitari care şi-au publicat separat veniturile din salarii şi cele din proiecte. Drept urmare, BIHOREANUL le-a cerut, săptămâna trecută, celorlalţi şefi ai Universităţii să-şi precizeze veniturile defalcate, iar prima observaţie a fost că nici unul dintre ei nu ştie exact cât câştigă din salariu. Fiecare a acceptat, totuşi, să deconspire fluturaşul de salariu, a doua observaţie fiind aceea că rectorul este cel mai slab plătit conducător al instituţiei.
Preşedintele Senatului universitar, profesorul Sorin Curilă, câştigă tot mai bine an de an. În 2013, a încasat 137.364 lei, adică peste 13.100 lei pe lună, din care 8.364 lei sunt salariu, iar restul i-a realizat din proiecte. Peste rector au câştigat şi prorectorii, pentru că Bungău şi-a tăiat singur "sporurile", dar nu le-a cerut şi lor acelaşi lucru. De pildă, prorectorul responsabil cu studenţii, Simona Trip, a câştigat anul trecut 6.205 lei lunar, chiar dacă n-a fost membră în nicio echipă de cercetare.
Mai mult decât rectorul a câştigat şi prorectorul responsabil cu managementul cercetării, Sorin Şipoş, care a avut lunar, din salariu şi proiecte, 11.260 lei. Marcel Roşca, responsabil cu managementul academic, a câştigat în medie anul trecut 13.161 lei lunar, din care 2.000 lei în fiecare lună din proiecte. Răspunzătoare de patrimoniul Universităţii, prorectorul Marcela Prada a avut venituri ceva mai modeste: 6.534 lei lunar din salariu şi alţi 6.008 lei, pe tot anul, din proiecte.
Cel mai cel
Cel mai prosper universitar orădean este prorectorul responsabil cu managementul financiar, Ioan Gheorghe Ţara, fostul şef al Camerei de Conturi. Anul trecut, acesta a câştigat din salariu şi proiecte 181.394 lei, adică 15.116 lei în medie lunară! Salariul îi este de 9.200 lei/lună, iar din două proiecte europene a câştigat în medie alţi 6.000 lei/lună. Per total, anul trecut a adunat cu 63.000 lei mai mult decât în 2012.
"Mi se pare firesc ca prorectorii să fie plătiţi competitiv, pentru a face performanţă. Noi pentru asta am fost aduşi aici, să facem performanţă!", îşi explică prorectorul meritele. Performanţa lui Ţara şi a colegilor este aceea că, deşi în ultimii doi ani Universitatea trece prin cea mai neagră perioadă, angajaţii şi-au luat salariile la timp lună de lună. Adică faptul că încă instituţia n-a dat faliment, ca şi cum asta ar fi o mare izbândă...
Rămâne de văzut, însă, cum vor reuşi şefii Universităţii să păstreze pe mai departe acest echilibru, dat fiind că instituţia a încheiat anul 2013 cu un deficit de 7,6 milioane lei, iar simulările arată că salariile vor înghiţi în acest an 97% din banii primiţi de la Minister şi adunaţi din taxele de la studenţi! În plus, la finele anului trecut, Universitatea avea blocate în proiecte europene 17 milioane lei, bani din care o parte a ajuns tocmai în buzunarele universitarilor. În cazul în care aceste sume nu vor fi rambursate la timp, Universitatea ar putea fi nevoită să ia o a treia linie de credit, după ce una a fost accesată anul trecut, iar a doua este folosită în acest an.
Dacă nici această soluţie n-o va salva, va mai rămâne doar ca dascălii să vină cu bani de-acasă. Unii, după cum se vede, au de unde...
72
milioane de lei reprezintă fondul anual de salarii al Universităţii
TRANSPARENŢI
Oradea, în top la declaraţii
Potrivit legii, universitarii cu funcţii de conducere, la fel ca şi ceilalţi bugetari, trebuie să-şi publice anual declaraţiile de avere pe site-urile instituţiilor pe care le conduc, până cel târziu la data de 15 iunie. La Universitatea din Oradea, majoritatea declaraţiilor au fost publicate în termenul legal, excepţie făcând cinci decani: Aurora Mancia (Facultatea de Construcţii şi Arhitectură), Valentin Mirişan (Drept), Florian Bodog (Medicină şi Farmacie), Ioan Horga (Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării) şi Dumitru Megheşan (Teologie Ortodoxă). Universitatea orădeană merită totuşi lăudată, mai cu seamă că instituţii de renume, cum sunt Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi ori Universitatea de Vest din Timişoara, nici măcar nu şi-au publicat în ultimii doi ani vreo declaraţie.
ALTĂ VALOARE, ALTE SALARII
Mai săraci decât clujenii
Diferenţa între Universitatea din Oradea şi alte universităţi din ţară se vede nu doar în prestigiu, ci şi în salarii. Chiar dacă salariile universitarilor orădeni sunt uriaşe în comparaţie cu cele ale tinerilor asistenţi, care abia câştigă 1.500 lei pe lună, ele sunt modeste în comparaţie cu ale altor colegi din ţară. De pildă, rectorul Universităţii clujene Babeş-Bolyai, Ioan Aurel Pop, a câştigat în 2013 nu mai puţin de 206.601 lei, adică peste 17.200 lei lunar, mai mult decât dublu faţă de Bungău. Este la fel de adevărat însă că UBB a avut în 2013 un buget de la Minister de 130 milioane lei, în timp ce Universitatea din Oradea a primit 40 milioane lei.