Sătui de zeamă lungă: Săracii, nemulţumiţi de mâncarea de la cantina socială

Zeamă lungă fără gust, orez nefiert şi conserve ungureşti de proastă calitate. Asta mănâncă boschetarii Oradiei de la cantina săracilor. Deşi s-au săturat, "beneficiarii" se tem să facă reclamaţii la Administraţia Social Comunitară Oradea. Un blid de zeamă, fie şi chioară, ţine mai bine de foame decât nimic.

Profitând de asta, angajaţii ASCO, puşi să verifice calitatea mâncării, spun că fără o reclamaţie scrisă nu pot face nimic. Nu că ar vrea! Şefa Serviciului Social, Gati Gizella, este de părere că săracii Oradiei ar trebui să îşi ţină gura, că doar mănâncă gratis. Iar ciorba de dar nu se caută la perişoare...

V-am spus noi!

BIHOREANUL a dezvăluit încă din anul 2005 neregulile de la cantina săracilor. Angajatele furau alimente din bucătărie punând boschetarii să le care plasele până dincolo de Primărie, ca să nu fie prinse cu prada. Mai stilat, şeful cantinei, Ioan Ianceu, fura în stil mare, cumpărând produsele la suprapreţ de la firma nevestei.

Dezvăluirile făcute de BIHOREANUL l-au obligat pe primarul Petru Filip să ia măsuri. Numai că în loc să dea afară hoţii, le-a angajat în plus un... supraveghetor.

Nici Poliţia nu s-a omorât cu ancheta. Dintre bucătăresele prinse în flagrant, ofiţerii Serviciului de Investigare a Fraudelor au întocmit dosar penal pentru furt doar gestionarei. Singura care a picat de ţap ispăşitor...

"Metoda" Bolojan

Proprietar de ABC, noul primar Ilie Bolojan, a descoperit imediat că şeful unităţii, Ioan Ianceu cumpăra uleiul, zahărul şi alte ingrediente cu cel puţin 30% mai scump decât în oricare hipermarket. Revoltat, în 2009 a concediat personalul, a desfiinţat cantina şi a fost la un pas să facă în locul ei parcare. Bolojan a externalizat prepararea şi distribuirea hranei, reducând cheltuielile de la 1,5 milioane lei la 560.000 lei încă din primul an.

Astăzi, mâncarea e gătită la cantina Colegiului Tehnic Transilvania. Conform parteneriatului încheiat cu ASCO, funcţionarii fac tabele cu săracii care primesc mâncare, controlează calitatea, cantitatea, condiţiile de pregătire şi servire a hranei, iar Colegiul Transilvania asigură meniul. Pentru 7,5 lei pe porţie, pe zi, cât dă Primăria, oamenii trebuie să primească aproximativ 1.500 grame de hrană caldă, supă, felul doi şi pâine, în proporţii egale. Sâmbăta şi duminica, aceştia trebuie să se descurce, în schimb cu 1.500 de grame de hrană rece.

Masa în oraş...

În zilele lucrătoare, imediat după ora 14, nevoiaşii se adună la Centrul de cazare temporară din strada Octavian Goga şi la Azilul de noapte din strada Gutemberg. Înveliţi în fâşuri mizere, strigă unii la alţii şi gesticulează violent, zdrăngănind oalele improvizate din cutii vechi de smântână. "Care ai bă, o ţigară?", întreabă unul. Normal, n-are nimeni, deşi fumează toţi. Gaşca se linişteşte doar când la colţ apare duba albă a cantinei. Cuminţi, se aşază la coadă. Cam 48 de inşi îşi ridică zilnic merindele de la centrul din Octavian Goga, iar grosul de 121 de asistaţi mănâncă la azil, unde şi stau.

În 2009 la semnarea contractului, conducerea colegiului Transilvania promitea că boschetarii vor mânca la fel de bine ca elevii de liceu. Pe hârtie aşa se şi întâmplă. Luna aceasta, timp de o săptămână, săracii au primit la felul întâi ciorbă de legume, supă de mazăre cu găluşte, supă de carne cu fidea, supă de varză, iar la felul doi ficat de pui cu garnitură de orez, papricaş de cartofi cu carne de porc, cartofi ţărăneşti cu pulpe de pui, iahnie de fasole cu carne prăjită, cartofi natur cu şniţel, plus câte o pâine de fiecare. Cum, contractul nu prevede numărul de calorii pe care trebuie să le cuprindă o masă, în realitate, doar boschetarii ştiu cum le chiorăie maţele la puţin timp după prânz.

"Îs lături!"

Numărul "abonaţilor" cantinei a scăzut de la an la an. Din 200 de persoane care mâncau de aici în 2009, astăzi au mai rămas 164. Dintre acestea, 14 inşi, care au venituri lunare de peste 100 lei pe lună pe membru de familie, contribuie la plata hranei cu 30% din venituri. Plătitori sau nu, sărăntocii, se plâng că mâncarea e aşa de proastă că nu o pot băga în gură. "Şi dacă ar fi puţin, măcar să fie ca lumea. Marţi am avut orez cu ficat de pui, dar orezul l-am aruncat că era nefiert", se plânge Rostaş Edit, o femeie pirpirie cu faţa îmbătrânită (foto).

Maria Lakatos, o ţigancă cu batic, zice că adesea copiii ei se mulţumesc cu pâinea: "Asta nu-i mâncare, îs lături. Nici porcii n-o pot mânca!". Şchiop de un picior, Ovidiu Cheresturi, susţine că mâncarea e fadă. "Şi când are gust, o dată pe lună, are gust de clor", zice bărbatul. Până şi conservele, care vin de-a gata, sunt proaste. "Sunt de alea ungureşti. Ieftine şi fără gust", spune un sărăntoc.

BIHOREANUL a gustat zilnic, timp de o săptămână, din masa săracilor şi au dreptate. Hrana, împărţită pe un frig de crapă pietrele, e nesărată şi fără condimente. Spre exemplu, ciorba ţărănească avea un miros "îmbătător" de oale râncede, pilaful cu ciuperci era sec ca polistirenul, iar ciupercile erau prezente numai de design. Sosul de smântână care ar trebui să dea gust felului doi putea fi folosit ca lipici, pentru că avea doar gust de făină. Până şi carnea, altfel greu de "greşit", era bună de gumă de mestecat, semn că bucătăreasa a făcut economie la gaz...

După miros

"Savoarea" mesei nu ar trebui să mire pe nimeni. BIHOREANUL a descoperit că Gati Gizella, şeful Serviciului Social din ASCO, nici măcar nu verifică mâncarea. "Nu e de competenţa noastră", spune Gati. Apoi, amintindu-şi probabil că e treaba ASCO să verifice pe ce dă Primăria banii, o dă la întors. "Merg din când în când la punctul de distribuire şi, după miros, mi-am dat seama că mâncarea este apetisantă", spune femeia. Culmea tupeului, şefa e chiar revoltată: "Calul de dar nu se caută la dinţi! Cei care plătesc pentru mâncare să meargă în altă parte dacă la noi nu le place. Cu banii pe care ni-i plătesc nu ar mânca nicio săptămână, nu o lună!".

Mai diplomată, directoarea Colegiului Transilvania, Mariana Ruge (foto), spune că meniul a fost stabilit de profesionişti. "O comisie formată din doi bucătari, administratorul cantinei şi o asistentă medicală, a decis ca mâncarea să nu fie foarte condimentată şi să nu se folosească prăjeli, deoarece mulţi dintre beneficiari suferă de diferite afecţiuni, inclusiv digestive", spune Ruge. Directoarea afirmă că ţine cont inclusiv de sugestiile calicilor la stabilirea meniului. Desigur, după posibilităţi. "Dacă ei cer pui, încercăm, dar nu putem să le dăm zilnic", explică Ruge.

Parcă înţeleasă cu colega de la ASCO, directoarea colegiului spune că va lua măsuri imediat ce va avea pe birou o plângere scrisă. Conform principiului că dacă vor să se sature, boschetarii vor trebui întâi să facă gură...

Primarul Ilie Bolojan s-a arătat surprins atât de plângerile boschetarilor, cât şi de atitudinea şefei de la ASCO. "Nu sunt de acord că mâncarea poate să fie şi proastă doar pentru că oamenii o primesc gratuit. ASCO are obligaţia să verifice calitatea hranei", zice primarul. Bolojan afirmă că a vizitat bucătăria unde se prepară hrana fără să descopere nereguli. Totuşi asta nu înseamnă că nu ar putea exista. "Deşi încrederea este bună, controlul este şi mai bun", admite Bolojan.

Pe de altă parte, la doar câteva zile de la vizitele făcute de BIHOREANUL la punctele de distribuire a hranei, situaţia s-a îmbunătăţit brusc. "Şefule, de câteva zile fac mâncarea mai bună, că ştiu că veniţi", s-a bucurat un calic. Spre exemplu, vinerea trecută, în locul parizerului şi margarinei din meniu, boschetarii au primit, ca de Crăciun, câte un pui. Să şi-l gătească şi să nu mai aibă timp să umble cu reclamaţii...