În aceste zile, Parlamentul României dezbate în regim de maximă urgență o propunere legislativă vizând modificări importante ale codului de procedură penală. Originea acestor modificări se află într-o decizie din 7 aprilie a.c. a Curții Constituționale, nepublicată încă, decizie prin care au fost declarate neconstituționale mai multe prevederi din codul de procedură penală, judecătorii constituționali statuând, în esență, că „este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt și în drept, la data pronunțării”.

Ca urmare a acestei decizii, la finalul lunii aprilie a fost depusă în Parlament o ințiativă legislativă, în regim de urgență, pentru transpunerea deciziei, această inițiativă având la bază un anteproiect elaborat la nivelul Ministerului Justiției ca rezultat al unui grup de lucru ce a implicat reprezentanți ai CSM, ai instanțelor, ai parchetelor și ai avocaților, și în cadrul căruia deciziile de adaptare a textelor legale s-au luat, de regulă, în unanimitate.

S-a optat pentru o procedură parlamentară rapidă și nu pentru o ordonanță de urgență pentru a nu exista nicio discuție cu privire la respectarea/nerespectarea referendumului care interzice adoptarea de ordonanțe de urgență în materia organizării judiciare, deși, din punctul meu de vedere, ordonanța era o necesitate evidentă, iar modificările nu vizează organizarea judiciară, pentru a fi în domeniul interdicției stabilite prin referendum. Se pare, însă, că fantomele celebrei Ordonanțe 13 încă ne urmăresc...

Inițiativa legislativă, adoptată deja de Senat și aflată în dezbateri avansate în Camera Deputaților, prevede un nou sistem de pronunțare a hotărârilor penale „clasice”, adică acele hotărâri prin care instanța penală se pronunță cu privire la vinovăția sau nevinovăția unei persoane.

În cazul acestor hotărâri, la încheierea procesului, instanța va stabili un termen de pronunțare de maximum 60 de zile. În acest interval, judecătorul/judecătorii vor delibera și vor motiva hotărârea. La momentul pronunțării, hotărârea va fi redactată și înmânată direct părții care vine la pronunțare. Dacă partea nu vine la pronunțare, hotărârea îi va fi comunicată acasă, iar dacă persoana respectivă va fi încarcerată în baza hotărârii respective, o va primi la penitenciar în maximum 10 zile de la data încarcerării.

Există prevăzute și excepții, atât de la termenul de 60 de zile cât și cu privire la hotărâri care nu trebuie motivate la momentul pronunțării, excepții pe care le voi detalia săptămâna viitoare.