Cine a privit măcar o dată într-un ghiozdan al unui elev ştie că nu-i deloc uşor. La fiecare materie, pe lângă manualul primit de la şcoală, copiii sunt încărcaţi cu manuale auxiliare, culegeri, caiete speciale şi tot soiul de alte materiale didactice. Paradoxal, însă, elevii ştiu tot mai puţină carte.

Un fost dascăl orădean, Alexandru Gal-Chiş, trage un semnal de alarmă: în timp ce şefii din Ministerul Educaţiei visează la manuale digitale, profesorii "uită" pur şi simplu să predea din manuale.

Analfabeţi

Timp de trei decenii, Alexandru Gal-Chiş a predat matematica la fostul Liceu Pedagogic din Oradea. N-a fost doar matematician, ci şi fizician şi metodist, învăţându-şi elevii arta didacticii.

De zece ani s-a pensionat, dar n-a pierdut legătura cu şcoala. Pe de-o parte fiindcă are patru fii şi şase nepoţi, pe de alta întrucât timpul liber i-a permis să primească la meditaţii diferiţi elevi. Aşa a început să observe cum s-au schimbat obiceiurile în învăţământul românesc.

"Am avut o elevă de clasa a VIII-a care nu ştia tabla înmulţirii, deşi luase şi ore în particular. A promovat toţi anii de şcoală fără să aibă noţiuni elementare. Eu am învăţat-o", povesteşte profesorul, parcă şi acum surprins de "minunăţie". Pe vremea lui, aşa ceva era de neconceput...

Manual degeaba

Rând pe rând, cu fiecare elev primit la meditaţii, dascălul a văzut cât de slab pregătiţi sunt elevii de acum. Urmărind şi notele de la examenele naţionale, s-a convins că sistemul are o gravă meteahnă. Aşa că în ultimii patru ani a vorbit atent cu părinţi, profesori şi elevi, încercând să afle cauza problemelor.

La orele de meditaţii i-a atras atenţia un detaliu: "Cum aveam elevi care nu ştiau aproape nimic, luam manualul lor de la clasă, să-l parcurgem împreună. Mi-am dat seama că nici nu-l cunoşteau". În loc să fie temelia învăţării, aşa cum îi spune chiar definiţia din DEX, manualul era cu totul străin pentru majoritatea elevilor. "Copiii îmi spuneau că profesorii nici măcar nu le cer să-l deschidă". Complet greşit, spune bătrânul dascăl. În schimb, profesorii pretind elevilor şi părinţilor să cumpere o grămadă de alte cărţi şi culegeri...

"Profesorul" de-acasă

Situaţia poate fi confirmată de orice părinte, care an de an plăteşte sute de lei pentru solicitările speciale ale profesorilor. De cele mai multe ori, manualele auxiliare sunt pretinse doar dintr-un interes financiar, fiindcă profesorii au înţelegeri cu diferite edituri şi primesc comisioane din vânzări.

"Un manual tradiţional e suficient pentru a preda şi a înţelege orice lecţie. Într-un manual sunt lecţii complete, însoţite de imagini, grafice, exerciţii", explică Alexandru Gal-Chiş. Aşa că, dacă dascălul foloseşte manualul în predare, elevul are mari şanse să plece acasă cu lecţia înţeleasă şi învăţată deja în clasă. În plus, manualul poate chiar ţine locul dascălului, dacă elevul a lipsit de la oră.

Din lene

Ca să demonstreze necesitatea manualelor, dascălul plusează: subiectele de la Evaluarea Naţională de la matematică sunt extrase, pur şi simplu, din manuale. "Eu am găsit exericiţiile date la examen într-un manual. Dacă elevul îl parcurgea, avea mari şanse să ştie la examen".

Un alt avantaj de luat în calcul la manualele tradiţionale este că sunt gratuite. "Dacă profesorii nu le folosesc, statul de ce mai cheltuie bani cu ele?", se întrebă, retoric, Gal-Chiş. Matematicianul mai crede, în fine, că dezinteresul profesorilor faţă de manuale e cauzat şi de lene: manualul i-ar obliga să predea toată materia, ca la carte, în timp ce, dacă elevii nu răsfoiesc manualul, profesorii mai pot sări peste lecţii.

Scrisoare pentru Pricopie

Alexandru Gal-Chiş şi-a prezentat constatările ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, căruia i-a trimis o scrisoare pe această temă, cerându-i să ia măsuri pentru a repara eroarea neutilizării manualului şi să impună tuturor profesorilor să dea dovadă de profesionalism.

Ce răspuns a primit? De la ministru, niciunul. Două funcţionare i-au scris, într-un limbaj de lemn, că deşi "lucrul cu manualul este una din metodele clasice de predare-învăţare", profesorul e cel care decide cum se foloseşte de el, înşirând de asemenea o mulţime de legi, ordine şi metodologii privind obligaţiile profesorilor. Vorbe goale, fără nicio valoare, asemănătoare celor cu care profesorii se prefac că-şi educă elevii...