Despre Oradea se tot spune deja de mult, şi întemeiat, că fără o universitate puternică nu va fi prea curând un oraş competitiv. Fără facultăţi care să pregătească specialişti competenţi pentru firmele locale, oraşul va avea pălmaşi plătiţi cu bani puţini.
Această lecţie nu e cunoscută însă şi la Universitatea orădeană. Conducerile celor 15 facultăţi rămân indiferente la mişcările de pe piaţa forţei de muncă, ba chiar şi la preferinţele tinerilor. BIHOREANUL vă prezintă o analiză a cărei concluzie este că, din comoditate şi din teama de a nu-şi pierde catedrele, universitarii orădeni nu fac niciun efort de adaptare, omiţând că pe termen mediu şi lung se condamnă chiar ei la extincţie.
Căutăm studenţi
Începând de luni, 18 iulie, tinerii care vor să devină studenţi ai Universităţii din Oradea pot să-şi depună dosarele de înscriere. Pentru studiile de licenţă, cele 15 facultăţi scot 5.937 locuri, din care 4.383 cu taxă şi 1.554 bugetate.
Acestea din urmă sunt împărţite aproape frăţeşte între specializări, deşi logica ar fi determinat ca specializările mai căutate pe piaţa forţei de muncă să prevaleze asupra celor pentru care firmele manifestă un interes mai scăzut ori chiar deloc. Distribuirea nu a ţinut cont nici măcar de preferinţele tinerilor, ca dovadă că după ce anul trecut oferta a inclus specializări la care nu s-au înscris destui candidaţi cât să ocupe locurile fără taxă, anul acesta situaţia e fix aceeaşi!
Pentru anul 2016-2017, Facultatea de Arte oferă la specializarea Interpretare muzicală-Instrumente 15 locuri, toate bugetate, chiar dacă în 2015-2016 a avut doar 10 înscrişi. Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării (IRISPSC) a anunţat pentru specializarea Ştiinţe politice 16 locuri bugetate şi 59 cu taxă, deşi anul trecut a avut per total doar 15 "clienţi", iar Protecţia Mediului a scos pentru specializarea Exploatări forestiere 40 de locuri, din care 12 bugetate, cu 3 peste cele ocupate anul trecut. La fel, Teologia scoate la concurs 60 locuri, din care 43 bugetate, deşi în 2015 a strâns doar 41 de muşterii, dar continuă să-şi propună "fabricarea" de popi pe bandă rulantă.
La fel de elocvente sunt exemplele de la Facultatea de Inginerie Energetică şi Management Industrial: pentru Energetică industrială sunt disponibile 8 locuri cu taxă şi 22 bugetate, deşi anul trecut abia s-au strâns 2 doritori, iar la Inginerie economică în domeniul electric, electronic şi energetic oferta cuprinde 12 locuri bugetate şi 38 cu taxă, de 10 ori peste numărul celor... 5 înscrieri de anul trecut!
Reformaţi de nevoie
Topul facultăţilor cu cele mai multe locuri e condus de Facultatea de Ştiinţe Economice, care vrea să şcolească la cele 13 specializări 940 noi studenţi, din care 106 fără taxă. Şansele să le umple sunt infime, căci mediul economic a fost atins de recesiune, iar specialiştii din acest sector nu mai sunt la fel de căutaţi. Anul trecut facultatea a adunat doar 290 boboci, dar acum scoate la concurs de trei ori mai multe locuri.
Decanul Alina Bădulescu (foto) admite declinul cererii de economişti: "În perioada de glorie, aveam cadre asociate de la alte universităţi sau din producţie, la care în ultima vreme am fost nevoiţi să renunţăm". Partea bună e că încearcă totuşi să ţină pasul cu tendinţele, începând demersuri pentru înfiinţarea unor specializări noi, precum Administrarea afacerilor în limba engleză şi Finanţarea şi gestiunea proiectelor europene.
Inginerii, în top
Restul facultăţilor nu sunt, însă, la fel de dispuse la schimbare. În ultimii doi ani, doar la IRISPSC s-a mai înfiinţat o specializare, Comunicare şi relaţii publice, numărul total de locuri fiind redus de la 530, câte a avut anul trecut, la 440 anul acesta. Chiar şi aşa, oferta e de patru ori mai mare decât numărul "clienţilor" din 2015, deşi este limpede că piaţa muncii nu aleargă cu disperare după "analişti" şi "comunicatori".
Cele trei facultăţi de inginerie oferă anul acesta, în total, 1.075 noi locuri. Doar cele de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei şi de Inginerie Managerială şi Tehnologică reuşesc să-şi adune studenţi, datorită firmelor din parcurile industriale. Cea de Energetică şi Management Industrial rămâne an de an cu locuri neocupate: anul trecut, pe cele 320 locuri scoase la mezat abia a strâns puţin peste 100 de studenţi.
Universitarii nu par afectaţi că o serie de specializări nu sunt atractive nici măcar fără taxă. "Locurile bugetate care nu se ocupă se distribuie către alte specializări", zice rectorul interimar, Marcel Roşca (foto), care se consolează că toate universităţile din ţară se confruntă cu situaţii similare, lipsa de studenţi fiind explicabilă prin declinul demografic şi prin numărul tot mai mic al tinerilor care iau Bacalaureatul. De altfel, în această sesiune, au promovat examenul maturităţii doar 2.379 dintre cei 4.050 absolvenţi de licee din Bihor, adică numai 58,74%.
Frică de şomaj
Una dintre principalele cauze ale inerţiei e frica universitarilor că îşi pierd posturile: dacă materiile pe care le predau dispar, cei care nu se reprofilează vor rămâne "pe dinafară". Paradoxul e că oricum ar trebui să se teamă, întrucât normele didactice se stabilesc înainte de începerea anului universitar, în funcţie de numărul studenţilor. Altfel spus, specializările care nu au destui boboci, când nu vor mai putea jongla cu normele, tot vor da oameni afară.
Un alt motiv este că universitarii pur şi simplu nu ştiu cum să reacţioneze la dinamica pieţei muncii. Instituţia nu face prognoze pentru a afla ce fel de specialişti vor avea căutare, bobocii de azi ajungând în situaţia de a căuta un loc de muncă peste trei ani, când s-ar putea ca inginerii să nu mai fie "la modă". "Astăzi, Universitatea ar trebui să aibă o imagine cvasi-generală pentru piaţa muncii din 2020", spune şeful Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor, Békési Csaba (foto), subliniind că universitarii nu pot face prognoze decât printr-o colaborare reală cu administraţia locală şi cu angajatorii. Relaţie care nu prea există...
Cu ochii pe absolvenţi
Universitatea ar putea obţine informaţii despre carierele absolvenţilor şi implicit despre specializările pe care să se concentreze dacă ar urmări traseul tinerilor după absolvire. În prezent, însă, nu-şi pune problema dacă absolvenţii de Administraţie publică, de pildă, specializare care scoate la admitere 60 locuri, îşi găsesc sau nu un job în acest sector. "Aşa şi-ar putea actualiza din mers programa", explică şeful AJOFM.
La fel, Universitatea ar afla că majoritatea absolvenţilor îşi găsesc joburi, dar în alte domenii, pentru care nu au calificare. "E falsă ideea că absolvenţii devin automat şomeri", spune Békési. Explicaţia o ştie tot oraşul: există o mulţime de posesori de diplome universitare casieri în supermarketuri, agenţi de vânzări, taximetrişti etc.
Sunt şi cazuri mai puţin nefericite, ce-i drept. Decanul IRISPSC, Ioan Horga, afirmă că cei mai mulţi dintre absolvenţii specializării Relaţii internaţionale, căutată de tinerii care speră la un job în instituţiile Uniunii Europene, se angajează în multinaţionale unde "internaţionalizarea" presupune contactul cu parteneri străini. Dar lor, ca multor altora, facultăţile nu le-au format competenţe pe care să le poată aplica clar şi concret în viaţa de zi cu zi, ci doar le-au oferit diplome. La ce-i ajută, rămâne să descopere singuri, doar că nu puţini o fac după trei ani irosiţi...
BUNI LA TEORIE
Paşi spre normalitate
Pentru a-şi stabili oferta de şcolarizare în funcţie de necesităţi, Universitatea a înfiinţat recent un aşa numit Consiliu consultativ pentru parteneriatul public-privat. "Rolul său este să asigure o creştere a compatibilizării între specializările instituţiei şi cerinţele din zona economică. Toate informaţiile de pe piaţa forţei de muncă trebuie să existe la Universitate, astfel încât să ne putem adapta oferta la realităţile pieţei", explică preşedintele Consiliului, Vasile Aurel Căuş (foto). Înfiinţată de două luni, noua structură va începe să lucreze efectiv, însă, doar din toamnă.
De asemenea, în primăvară, Universitatea a înfiinţat şi asociaţia Alumni, al cărei rol este să ţină legătura cu absolvenţii, ceea ce înseamnă că universitarii, cel puţin teoretic, ştiu ce au de făcut. Cu practica e mai greu...