Două licee, un colegiu tehnic, o şcoală generală şi o grădiniţă sunt singurele unităţi de învăţământ din Bihor care se pot mândri că pun cu adevărat preţ pe mediul înconjurător.
În toată lumea
Eco-Şcoala este un program internaţional coordonat de Fundaţia de Educaţie pentru Mediul Înconjurător, început în 1994 cu scopul de a îmbunătăţi calitatea mediului în unităţile de învăţământ şi în împrejurimile acestora.
Programul se derulează în 24 de ţări europene şi în Republica Africa de Sud, înglobând peste 32.000 de unităţi, din care 9.900 au devenit Eco-Şcoli. Pentru a dobândi acest statut, o şcoală are de îndeplinit mai multe condiţii, între care să implice elevii în activităţi de mediu, să transpună în practică cel puţin o temă din cele propuse de program, precum Apa sau Natura şi Biodiversitatea, să stabilească legături similare şi cu alte şcoli şi să obţină performanţe de mediu.
Treabă serioasă
După doi ani de acţiuni de acest tip, şcoala care râvneşte la titlul de Eco este vizitată de o comisie care stabileşte dacă îl merită sau nu. Dacă da, primeşte şi un steag verde cu logo-ul programului.
La doi ani după dobândirea statutului, şcoala trebuie să prezinte un nou raport asupra activităţii sale. Dacă a continuat cu acţiunile „verzi", îşi păstrează poziţia. Dacă nu, i se ia titulatura şi stindardul, urmând ca abia peste alţi doi ani să le poată reprimi. În prezent, în România sunt active în program 381 de unităţi de învăţământ, din care cinci din Bihor.
Pe limba lor
Grădiniţa 27 din Oradea este prima unitate din judeţ care a primit, în 2008, steagul verde, semn de fală pe care l-a înnoit anul acesta.
„Activităţile sunt conform calendarului ecologic", explică educatoarea Georgeta Druţă. La fiecare sărbătoare internaţională a unui element al mediului, precum apa, solul sau păsările, grădiniţa e în sărbătoare. Copiii desenează, află pe limba lor informaţii despre ce ne înconjoară şi fac excursii tematice. Educatoarele au pus coşuri de gunoi special pentru hârtie, iar aceasta e refolosită la activităţile de lucru manual.
De asemenea, preşcolarii fac curăţenie în curtea grădiniţei, pe malul Crişului şi participă la plantări de copaci, după puterile lor.
Cu profii, în grădină
În Oradea, cel mai recent, steagul verde a fost arborat la Şcoala Generală Avram Iancu, în urmă cu două săptămâni. După şase ani de muncă, unitatea a primit statutul de Eco-Şcoală şi însemnul specific. „Este un lucru care ne onorează şi ne obligă la curăţenie, disciplină şi învăţătură", spune coordonatoarea proiectului, profesoara Steliana Cârciumaru (foto).
În şcoală s-au pus sute de ghivece cu flori pe coridoare şi în sălile de clasă, plantele fiind îngrijite de elevi, reciclabilele se colectează separat, iar cu ocazia programului Marea Debarasare în curtea instituţiei s-a amenajat un punct de colectare a deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice.
Elevii şi profesorii îngrijesc împreună grădina şcolii, care are flori, pomi fructiferi şi viţă de vie. În arbori, elevii au agăţat căsuţe pentru păsări. „Scopul este să îi facem pe copii să aibă deprinderi zilnice în favoarea mediului", explică directorul adjunct Cosmin Velimirovici. În plus, elevii au învăţat cum să economisească apa şi energia electrică şi au făcut numeroase excursii în arii naturale protejate, pentru a le înţelege importanţa la faţa locului.
Şi la ţară
Şi Liceul Teoretic Lucian Blaga din Oradea are steagul verde. „Întreţinem parcul şcolii, spaţiile verzi din împrejurimi, colectăm materialele reciclabile", explică directorul Ioan Hora (foto) activităţile principale din cadrul programului.
Aceleaşi îndeletniciri le au şi elevii Colegiului Tehnic Vadu Crişului şi cei ai Liceului Teoretic Bratca. „Am făcut plantări, am ecologizat mai multe zone din comună, am amenajat un parc în curtea şcolii şi am introdus colectarea selectivă a deşeurilor", spune directorul Florin Mălai.
Cu toţii, profesori şi elevi, spun că au de gând să continue aceste activităţi, să rămână în program şi să arboreze ani la rând steagul verde. Pentru că educaţia „eco" nu mai e doar un moft, ci o datorie a fiecăruia în parte. Căci e mult mai uşor să înveţi de mic bunele obiceiuri, decât să încerci să scapi, ca adult, de relele năravuri...